Alte metode folosite pentru determinarea testelor imunologice si serologice

Reactii de aglutinare: celule sau particule sunt legate unele de altele prin interactiunea Ag-Ac; Ag sau Ac atasati la particule, cum ar fi eritrocite, latex sau particule metalice, reactioneaza cu analitul din proba; ca urmare a reactiei imune particulele prezinta o aglutinare semnificativa, care poate fi observata cu ochiul liber.  O haptena cu un singur situs de legare nu poate fi aglutinata decat prin legare de o faza solida. Reactiile de aglutinare sunt foarte sensibile: o cantitate mica de Ac poate aglutina o masa mare de particule. De asemenea sunt foarte rapide, avand loc in cateva minute. Datorita sensibilitatii (~5 ng/mL) si rapiditatii lor sunt larg utilizate. Aglutinarea directa/pasiva este utilizata pentru detectia de Ac cu Ag specifice; aglutinarea inversa este utilizata pentru detectia de Ag solubile dintr-o proba cu Ac corespunzatori. Reactiile de aglutinoinhibare se bazeaza pe principiul competitiv in care aglutinarea particulelor de care este legata o haptena cu o cantitate limitata de Ac este inhibata de haptena libera prezenta in specimenul de analizat. Hemaglutinarea reprezinta aglutinarea eritrocitelor indusa de Ac. Fiind o molecula pentamerica, IgM este o hemaglutinina mai buna decat IgG. Hemaglutinarea pasiva: utilizeaza eritrocite la care un Ag a fost legat chimic; aglutinarea evidentiaza Ac fata de Ag respectiv. Aplicatii in laboratoarele Synevo: grupajul ABO (metoda serica Simonin); TPHA (test de hemaglutinare pentru Treponema pallidum). Hemaglutinarea pasiva inversa: utilizeaza eritrocite la care au fost legati Ac; acestea sunt aglutinate de Ag. Aplicatii in laboratoarele Synevo: reactia Waaler-Rose pentru factor reumatoid. Sensibilitatea testelor de hemaglutinare este de ~50 ng/mL pentru detectia de Ag (analit). Aglutinarea particulelor de gelatina/alte particule sintetice utilizeaza particule speciale neantigenice care elimina problemele legate de prezenta Ac heterofili cand sunt utilizate eritrocitele ca particule; poate inlocui orice test bazat pe hemaglutinare, cu exceptia testelor care utilizeaza eritrocitele din proba de testat ca particule; asigura o detectie mai sensibila decat atunci cand sunt utilizate celulele sanguine. Concentratia Ac poate fi determinata prin titrare: se efectuaza dilutii seriale ale serului; la fiecare dilutie succesiva concentratia Ac scade cu un factor de 2. La o anumita dilutie nu va mai exista o cantitate suficienta de Ac care sa reactioneze cu toate Ag; titrul Ac reprezinta factorul de dilutie al ultimului tub in care are loc reactia completa. Reactia poate fi inhibata la concentratii serice crescute de Ac. Inhibitorii sunt de obicei prezenti in concentratii mici. Pe masura ce inhibitorii sunt diluati, reactia devine pozitiva. Rezultatul initial negativ este denumit “prozona”. Aplicatii in laboratoarele Synevo: RPR cantitativ. Reactii de precipitare: complexul Ag-Ac formeaza un precipitat vizibil, care poate fi observat calitativ cu ochiul liber sau cantitativ de catre un detector. Formarea precipitatului necesita formarea de agregate moleculare mari prin legarea Ag de catre Ac. Complexele mici raman solubile. Formarea de complexe mari necesita ca atat Ag, cat si Ac sa fie multivalente. Cantitatea de precipitat depinde atat de concentratia absoluta de Ag si Ac, cat si de concentratia lor relativa. Citeste mai mult