Elemente de baza in interpretarea rezultatelor testelor de laborator

Evaluarea medicala a rezultatelor testelor de laborator include de obicei doua etape: - evaluarea transversala: compararea rezultatelor obtinute cu valorile de referinta, range-ul terapeutic sau limita de decizie clinica; - monitorizarea longitudinala: compararea rezultatelor actuale ale pacientului cu cele anterioare. Pentru interpretarea corecta a rezultatelor obtinute la determinarea diversilor analiti, laboratorul este obligat sa comunice in buletinul final valorile de referinta specifice sexului si grupei de varsta din care face parte pacientul testat. Valorile de referinta pot proveni din urmatoarele surse: - furnizate de producator pentru metoda de lucru respectiva, pe baza unor studii efectuate pe populatii selectate adecvat; - literatura de specialitate (carti de referinta in domeniul medicinii de laborator), mai ales in cazul anumitor grupe de varsta (nou-nascuti, varstnici); - studii proprii ale laboratorului, in masura in care laboratorul are acces la datele clinice ale populatiei testate. O mentiune importanta legata de valorile de referinta este aceea ca acestea se aplica in general la 95% din populatia testata, astfel ca va exista mereu un procent redus de subiecti sanatosi la care valorile anumitor analiti sa fie situate in afara intervalului de referinta stabilit. Din acest motiv, pentru a evita confuziile de diagnostic si investigatiile inutile, se recomanda ca interpretarea rezultatelor testelor de laborator sa se faca intotdeauna in contextul clinic al pacientului. In situatia in care apar valori critice la anumite teste de laborator, care impun o decizie terapeutica de urgenta, laboratorul isi asuma obligatia de a comunica rezultatele medicilor si pacientilor cat mai repede posibil. Pe langa grupa de varsta si sex, este important sa se tina cont, in cazul anumitor analiti, de existenta altor factori care pot influenta sau interfera cu rezultatele. Sunt descrise astfel doua categorii de factori: - factori biologici de influenta: determina modificari in vivo ale unui analit, independent de metoda utilizata; aceste modificari sunt de regula tranzitorii si influenteaza temporar rezultatul; - factori de interferenta: actioneaza dupa recoltarea probei (in vitro) si conduc la un rezultat care nu corespunde cu nivelul real al analitului in organism (false cresteri sau scaderi). In continuare vor fi prezentati pe scurt factorii biologici, interferentele medicamentoase, variabilele preanalitice legate de modul de recoltare, prelucrare, stocare si transport al probelor si interferentele generate de prezenta anticorpilor endogen Citeste mai mult