Virus herpetic I/virus herpetic II: Anticorpi IgG si IgM
Descriere
Virusul herpes simplex (HSV) este un virus stravechi si ubicuitar, fiind implicat la om in producerea de infectii acute si recurente. Transmiterea se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Virusul patrunde in mucoase (oculare, orale si genitale) si se replica local. Evolutia clinica a infectiei este variabila, iar simptomele pot fi uneori minime si trec neobservate. Principalele semne si simptome sunt reprezentate de eruptii bucale si cutanate, leziuni ale tractului genital si herpes neonatal. La un procent redus din indivizii afectati virusul poate patrunde in ganglionul radacinii senzitive a nervilor si determina infectii recurente. Virusul herpetic constituie de asemenea o cauza obisnuita de infectii la pacientii imunodeprimati (neoplazici, HIV-pozitivi). In 1960 s-a descoperit ca exista doua tipuri distincte de virus herpetic: HSV I si HSV II. HSV I este asociat in principal cu infectii oculare si orale, in timp ce HSV II determina leziuni genitale. Ambele virusuri raman intr-o stare latenta si pot fi reactivate in cursul sarcinii. Infectia primara a gravidei cu HSV II se manifesta prin leziuni veziculare dureroase la locul inocularii. Totusi, exista situatii in care boala poate ramane subclinica, mai ales la gravidele care au venit anterior in contact cu HSV I. Se considera ca frecventa infectiilor congenitale cu HSV II este de 1 la 2000-5000 nasteri. In cele mai multe cazuri infectia se transmite intrapartum, la trecerea fatului prin canalul cervical. Transmiterea infectiei in primele saptamani de sarcina se poate asocia cu pierderea sarcinii. Infectiile dezvoltate mai tarziu pot determina microcefalie sau hidrancefalie si leziuni oculare (microftalmie, keratoconjunctivita si retinita). Citeste mai multPentru a utiliza ghidul de interpretare al analizelor trebuie sa urmati pasii de mai jos.
- Selectati optiunea barbat / femei / copil in functie de persoana care a efectuat analiza;
- Introduceti valoarea din buletinul de analize in prima casuta;
- Selectati unitatea de masura a acesteia din a doua casuta (acolo unde este cazul);
- Apasati butonul "Interpreteaza" pentru a interpreta analiza
Recomandari
- screening-ul pentru HSV IgG se face doar la gravidele care au factori de risc crescut pentru infectie;
- determinarea anticorpilor fata de virusul herpetic este larg utilizata in centrele de transplant la donatorii si primitorii de maduva osoasa;
Pregatire pacient
Se recolteaza fara o pregatire prealabila.Metoda
se foloseste metoda imunoenzimatica cu detectie prin chemiluminiscenta pentru anticorpii IgG; ELISA pentru anticorpii IgM.Pentru cadre medicale
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.
Volum proba - minim 1mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi).
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.
Stabilitate proba - serul separat este stabil cateva ore la temperatura camerei; 4 zile la 2-8º C ; o perioada mai indelungata la –20º C. Centrifugati specimenele decongelate si utilizati supernatantul. Evitati congelarea/decongelarea repetata.
Limite si interferente
Anti-virus herpetic I si II IgG
Testul are la baza o metoda calitativa de detectie a anticorpilor. Rezultatele obtinute trebuie corelate intotdeauna cu diagnosticul clinic si alte teste de laborator.
Prezenta anticorpilor IgG intr-o singura proba nu este suficienta pentru a face distinctia intre o infectie activa si o infectie produsa in antecedente. Confirmarea unei infectii active se face prin efectuarea anticorpilor IgM sau prin cultura directa a virusului din leziuni.
La pacientii imunodeprimati interpretarea rezultatelor se va face cu prudenta.
La pacientii care prezinta infectii cu virusul varicelo-zosterian, Epstein-Barr sau citomegalovirus pot aparea cresteri ale nivelului de anticorpi HSV I si II IgG, datorita reactivitatii antigenice incrucisate in cadrul familiei herpesvirusurilor.
Desi prezenta anticorpilor IgM este sugestiva pentru o infectie activa nu permite diferentierea infectiei primare de o reactivare.
