Sodiu seric sau Natriu

Sodiu seric sau Natriu


Descriere

In fluidele din organism sodiul se gaseste in stare ionizata (Na+). Sodiul este prezent in toate umorile organismului, predominand in sectorul extracelular unde reprezinta cationul principal, in timp ce potasiul reprezinta cationul principal din spatiul intracelular. Aceasta distributie asimetrica a electrolitilor de o partesi alta a membranei celulare necesita schimbul activ prin intermediul Na+/K+ -ATP-azei. Preponderenta sodiului asupra celorlalti cationi se pastreazasi in alte lichide ale organismului: suc gastric, suc pancreatic, bila veziculara, suc intestinal, lichid cecal, sudoare, LCR. O cantitate relativ mare de sodiu se gaseste in cartilaje si ceva mai mica in oase. Sodiul de la nivelul scheletului reprezinta 15-30 % din cantitatea totala a organismului, o cantitate de pana la 15-30 % din acesta putand fi schimbata cu cel din lichidele extracelulare. Cantitatea totala de sodiu din oase creste cu varsta, in schimb fractiunea mobilizata diminua. Aceasta fractiune este importanta din punct de vedere clinic, prin faptul ca reprezinta un rezervor util in pierderile de sodiu si acidoza. Principalul rol al sodiului in organism este acela de a determina deplasarile de apa, fiind componentul principal al fortei osmotice a fluidelor. Toate miscarile sodiului produc deplasarea unei cantitati variabile de apa. Volumul lichidului din compartimentul extracelular este direct dependent de cantitatea totala de sodiu din organism. Concentratia sodiului plasmatic este identica cu cea din lichidul i Citeste mai mult

Pentru a utiliza ghidul de interpretare al analizelor trebuie sa urmati pasii de mai jos.

  1. Selectati optiunea barbat / femei / copil in functie de persoana care a efectuat analiza;
  2. Introduceti valoarea din buletinul de analize in prima casuta;
  3. Selectati unitatea de masura a acesteia din a doua casuta (acolo unde este cazul);
  4. Apasati butonul "Interpreteaza" pentru a interpreta analiza
barbat femeie copil pana in 12 ani


Recomandari

Investigarea echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic in diverse conditii patologice: deshidratare, diabet insipid, intoxicatie cu apa, sindroame diareice severe, edeme, insuficienta renala, hipertensiune, insuficienta cardiaca, ciroza hepatica, hipotiroidism, deficit sau exces de mineralocorticoizi, febra cu hiperventilatie, leziuni cerebrale cu hiperventilatie.



Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun (pe nemancate) sau postprandial; trebuie evitata compresia venoasa >2 minute; nu se recolteaza sange din bratul prin care pacientul a primit recent o transfuzie.

Metoda

Se foloseste metoda potentiometrica ISE (ion selective electrode).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare
- vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare
- se separa serul prin centrifugare intr-un interval de 2 ore.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.

Stabilitate proba - serul pastrat in tuburi inchise ermetic este stabil: 14 zile la temperatura camerei, 14 zile la 2-8o C si timp indelungat la (-20)o C.



Limite si interferente

Osmolaritatea reflecta raportul dintre sodiul plasmaticsi cantitatea totala de apa a organismului. In general modificari in concentratia sodiului plasmatic se asociaza cu modificari similare ale osmolaritatii. Totusi, se intalnesc unele exceptii; in timp ce hipoosmolaritatea se asociaza intotdeauna cu hiponatremie, hiponatremia poate fi prezenta in asociere cu osmolaritate plasmatica crescuta, normala sau scazuta. Daca prezenta hiponatremiei a fost stabilita, in continuare trebuie determinata osmolaritatea pentru clasificarea hiponatremiei ca hipo-, eu- sau hiperosmolara. Daca este prezenta hiponatremia euosmolara, trebuie determinat nivelul trigliceridelorsi proteinelor, pentru a identifica pseudohiponatremia datorata hipertrigliceridemiei sau hiperproteinemiei. Hiponatremia hiperosmolara se asociaza cu hiperglicemie, uremie, prezenta altor soluti, cum ar fi etanolul sau etilenglicolul.

Interferente cu medicamente
Cresteri: amilorid, aminoacizi, ampicilina, betametazona, bicarbonat de sodiu, canabis, carbamazepin, cefotaxim, colestiramina, clonidina, contraceptive orale, corticosteroizi, cortizon, diazoxid, doxorubicina, etretinat, hormon de crestere, isosorbid, manitol, metildopa, metiltestosteron, prednisolon, prednison, progesteron, ramipril, tetraciclina, ticarcilina+acid clavulanic, zalcitabin. Scaderi: amilorid, aminoglutetimid, amfotericin, antiinflamatorii nesteroidiene, benazepril, captopril, carbamazepin, clorotiazida, clorpropamid, cisplatin, clozapin, ciclofosfamida, dapsona, desmopresin, doxepin, fluoxetin, foscarnet, furosemid, gentamicina, glimepirid, haloperidol, isosorbit dinitrat, itraconazol, ketoconazol, laxative, lisinopril, litiu, manitol, metilprednisolon, miconazol, morfina, nicardipina, nifedipina, omeprazol, pentostatin, propafenona, sertralin, somatostatin, spironolactona, tacrolimus, teofilina, ticlopidin, tobramicin, triamteren, trimetoprim, vasopresina, vincristin.

Interferente analitice:
hemoliza determina niveluri fals scazute.

Atentie!

Valorile rezultate la interpretarea analizelor pot sa difere de la un laborator la altul.

Aceasta sectiune are caracter informativ. Garantia unei interpretari corecte poate fi oferita doar de laboratorul care a efectuat analizele.