Serologie sifilis Serologie sifilis
Descriere
Sifilisul este o boala infectioasa si contagioasa determinata de Treponema pallidum, spirocheta patogena care se transmite prin contact sexual sau pe cale transplacentara, exceptional prin contact sanguin (intepatura, transfuzie). a. Aspecte clinice. Dupa contact, agentul patogen difuzeaza rapid prin sistemul limfatic. Perioada de incubatie este cuprinsa intre 15 zile si 3 luni. In lipsa unei antibioterapii intercurente care sa “decapiteze” sifilisul, boala se instaleaza progresiv si poate conduce la manifestari clinice variate, clasificate astfel: 1. Sifilis precoce (infectios), include: - sifilisul primar - apare la 9-90 de zile de la expunere; - sifilisul secundar - apare la 6 saptamani - 6 luni de la expunere (4-8 saptamani de la leziunea primara); - sifilisul latent precoce apare la mai putin de 2 ani de la expunere. 2. Sifilis tardiv (neinfectios), include: - sifilisul latent tardiv ce apare la mai mult de 2 ani de la expunere; - sifilisul tertiar (gomatos, cardiovascular, neurosifilis) apare intre 3 si 20 de ani de la expunere. Sifilisul primar se manifesta clinic prin prezenta sancrului si a adenopatiilor. Sancrul poate persista intre 2 – 6 saptamani si poate regresa spontan in absenta unui tratament specific. Sifilisul secundar se manifesta clinic prin eruptie cutaneo-mucoasa (trunchi, fata, palme, plante) insotita uneori de manifestari ca: febra, artralgii, poliadenopatii, hepatita, uveita. Semnele clinice apar intre 6 saptamani si 6 luni de la debutul sancrului. Eruptia poate sa dureze de la cateva zile la cateva saptamani. In absenta unui tratament specific, eruptia poate surveni in mai multe faze, intrerupte de perioade asimptomatice pe parcursul unei perioade de 1-2 ani. De remarcat posibilitatea regresului spontan al eruptiei in lipsa tratamentului. Sifilisul latent precoce si sifilisul latent tardiv sunt stadii lipsite de semne clinice. Existenta acestor stadii clinice silentioase in cursul carora diagnosticul nu este posibil decat prin teste serologice, constituie o dificultate majora in depistarea bolii. Sifilisul tertiar se manifesta clinic prin determinari cutanate (gome), neurologice (tabes, paralizie generalizata), cardiovasculare (aortita sifilitica, anevrism de aorta, stenoza coronariana). Semnele apar intr-un interval de 4 – 40 ani de la sancrul initial. Cazurile de sifilis tertiar sunt rare in zilele noastre si mai ales in tarile industrializate unde populatia foloseste in mod frecvent tratament antibiotic intercurent. Sifilisul congenital poate fi clasificat astfel: - sifilisul congenital precoce, cu debut la mai putin de 2 ani de la nastere (inclusiv de nasterea de fat mort); - sifilisul congenital tardiv cu debut la mai mult de 2 ani de la nastere. Nota: Transmiterea transplacentara se produce in stadiul de sifilis precoce; au fost descrise insa cazuri si in stadiul de sifilis latent tardiv. Sifilisul congenital: riscul transmiterii transplacentare a infectiei cu Treponema pallidum a crescut interesul pentru depistarea bolii la femeile gravide. Interpretarea rezultatelor serologice la femeia gravida este complicata prin posibilitatea existentei unei reactii fals pozitive legata de sarcina. In aceste situatii, determinarea FTA-ABS IgM sau EIA-IgM permite diferentierea unui sifilis vechi cu anticorpi reziduali de un sifilis evolutiv. In transmiterea transplacentara a bolii exista urmatoarele posibilitati evolutive: manifestari septicemice care duc la moartea fatului, nastere prematura, leziuni neurologice observate tardiv. b. Aspecte biologice. De rutina, diagnosticul sifilisului se bazeaza pe metodele serologice care sunt disponibile in majoritatea laboratoarelor. Metodele directe (microscopia cu fond intunecat, imunofluorescenta, inocularea la animal) raman apanajul laboratoarelor de specialitate. Raspunsul imun fata de infectie include producerea de anticorpi fata de o paleta larga de antigene, fiind implicati atat anticorpi nespecifici (anticardiolipina/reagine) cat si anticorpi specifici antitreponemici. Primul raspuns demonstrabil este reprezentat de anticorpii specifici antitreponemici de tip IgM, care pot fi detectati la sfarsitul celei de a 2-a saptamani de infectie; anticorpii antitreponemici de tip IgG apar mai tarziu, in saptamana a patra. Astfel, la debutul simptomatologiei clinice majoritatea pacientilor prezinta anticorpi IgM si IgG. Anticorpii nespecifici se pozitiveaza dupa aproximativ 4 saptamani de la contactul infectant. Tratamentul si infectia HIV asociata pot afecta raspunsul imun. Titrul anticorpilor nespecifici si cel al anticorpilor specifici IgM scade rapid dupa tratamentul adecvat in sifilisul precoce, dar anticorpii specifici IgG persista indefinit. Tinand cont de particularitatile raspunsului imun, testele serologice pentru sifilis pot fi clasificate in 2 mari categorii: 1. Teste care pun in evidenta anticorpi nespecifici (teste non-treponemice): - VDRL – Venereal Disease Research Laboratory; - RPR – Rapid Plasma Reagin test. 2. Teste care pun in evidenta anticorpi specifici (teste treponemice): - TPHA – Treponema pallidum Haemagglutination Assay – (hemaglutinare pasiva - detecteaza anticorpi totali IgG si IgM); - FTA – ABS (Fluorescent Treponemal Antibody – Absorbtion de tip IgG si IgM); - EIA (de tip IgG si IgM). Testele non-treponemice sunt rapide, usor de efectuat, au un cost redus si prezinta o sensibilitate foarte buna, in special in stadiul precoce al infectiei. Principalul lor dezavantaj este ca se asociaza cu o rata importanta de rezultate fals pozitive, in special la gravide (la aceasta categorie, aproximativ 28% din rezultatele pozitive pentru RPR pot fi biologic fals pozitive). Rezultatele pot fi exprimate calitativ sau semicantitativ; titrurile VDRL/RPR sunt crescute la pacientii cu infectie acuta, reinfectie sau reactivare a unei infectii din antecedente care nu a fost tratata adecvat. Aproximat
Citeste mai mult
Pentru a utiliza ghidul de interpretare al analizelor trebuie sa urmati pasii de mai jos.
- Selectati optiunea barbat / femei / copil in functie de persoana care a efectuat analiza;
- Introduceti valoarea din buletinul de analize in prima casuta;
- Selectati unitatea de masura a acesteia din a doua casuta (acolo unde este cazul);
- Apasati butonul "Interpreteaza" pentru a interpreta analiza
Recomandari
Recomandari pentru determinarea serologiei sifilis:
- in prezenta semnelor si simptomelor de infectie cu Treponema pallidum sau alte boli cu transmitere sexuala;
- test screening prenatal (in trimestrul I, III si la nastere);
- test screening premarital;
- test screening la angajare, asigurari de viata, etc.;
- test screening pentru donatorii de sange si de organe;
- detectarea sau excluderea infectiei la pacientii HIV pozitivi;
- monitorizarea raspunsului la tratament (RPR cantitativ).
Pregatire pacient
Se recolteaza a jeun (pe nemancate).
Metoda
A. VDRL: lipozomii aflati in suspensie produc o reactie de floculare vizibila in prezenta reaginelor din serul pacientului. B. RPR: - antigenul VDRL modificat contine microparticule de carbune care agrega in prezenta anticorpilor de tip reaginic din serul pacientulului; - reactie calitativa si semicantitativa; - detecteaza anticorpi nespecifici pentru infectia cu Treponema pallidum produsi ca reactie la materialul lipoid eliberat din celulele afectate ale gazdei si la materialul lipoproteic eliberat de spirochete. C. TPHA: - reactie de hemaglutinare pasiva intre eritrocite de pui stabilizate si sensibilizate cu un extract antigenic de Treponema pallidum (susa Nichols) si anticorpii antitreponemici prezenti in serul bolnavului; - reactie calitativa si cantitativa; - detecteaza anticorpi specifici pentru infectia cu Treponema pallidum.
Pentru cadre medicale
Specimen recoltat -a. pentru VDRL: sange venos; b. pentru TPHA: sange venos, lichid cefalorahidian.
Recipient de recoltare -a. pentru sange venos: vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator; b. pentru lichid cefalorahidian: recipient steril cu dop infiletat.
Cantitate recoltata - a. 5 ml pentru sange venos; b. 1 ml pentru LCR.
Cauze de respingere a probei - 1. Pentru sange venos: a. pentru VDRL: specimen lipemic (apar rezultate care nu pot fi interpretate);b. pentru TPHA: specimen hemolizat, lipemic, contaminat bacterian (apar rezultate care nu pot fi interpretate).
Prelucrare necesara dupa recoltare - a. pentru sange venos: se separa serul prin centrifugare; determinarile se executa imediat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8° C sau la - 20° C; b. pentru lichid cefalorahidian: LCR se centrifugheaza; se separa supernatantul; se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, supernatantul se pastreaza la 2-8° C sau la - 20° C.
Stabilitate proba - serul si supernatantul lichidului cefalorahidian sunt stabile: 7 zile la 2-8° C si timp indelungat la - 20° C.
Limite si interferente
A. Pentru VDRL: Reactii fals pozitive:
- infectii bacteriene: pneumonie pneumococica, scarlatina, lepra, febra recurenta, endocardita bacteriana, malarie, rickettsioza, psittacoza, leptospiroza, sancrul moale, tuberculoza, pneumonie cu mycoplasma, tripanosomiaza;
- infectii virale: variola, varicela, rujeola, mononucleoza infectioasa, oreion, hepatita virala, SIDA;
- cauze neinfectioase: graviditate, boli hepatice cronice, neoplasme avansate, mielom multiplu, boli ale tesutului de colagen, transfuzii multiple, varsta inaintata.
Serurile puternic lipemice (lactescente) pot influenta testul.
B. Pentru TPHA: Reactii fals pozitive:
- mononucleoza infectioasa, lupus, lepra, malarie, febra recurenta, leptospiroza;
- nivel anormal de Ig G sau Ig M;
- treponematoze nevenerice: pian, bejel, pinta;
- serurile puternic lipemice (lactescente) pot influenta testul.
Pentru serurile pozitive sau echivoce se recomanda efectuarea reactiei FTA – ABS care permite diferentierea anticorpilor IgM de cei IgG.