Cultura din exsudatul faringian
Descriere
Tractul respirator superior cuprinde fosele nazale, nazofaringele (cu cavitatile conecte: sinusurile paranazale si urechea medie), orofaringele si laringofaringele. Datorita lipsei barierelor anatomice distincte intre segmentele cailor respiratorii superioare, infectia se poate propaga prin continuitate, cu frecvente complicatii prin afectarea urechii medii, a laringelui si chiar a cailor respiratorii inferioare. Faringitele si tonsilitele sunt cele mai frecvente afectiuni ale tractului respirator superior pentru care pacientul se adreseaza medicului si implicit laboratorului. In diagnosticul microbiologic, laboratorul trebuie sa aiba in vedere flora bacteriana care exista in mod normal in anumite situsuri anatomice. Aceasta flora normala, care se afla intr-o relatie de simbioza cu gazda, joaca un rol important in protectia acesteia fata de microorganismele patogene, putand preveni proliferarea si invazia acestora prin diferite mecanisme. Etajul supraglotic al tractului respirator gazduieste o flora bacteriana ce cuprinde peste 200 de specii repartizate la nivelul crevaselor gingivale, placii dentare, mucoasei jugale si linguale, oro-faringelui, criptelor amigdaliene si nazofaringelui, bacteriile anaerobe dominandu-le pe cele aerobe in proportie de 5-10:1. Infectiile virale: - Aproximativ 70% din faringite sunt de etiologie virala: rhinovirusuri, adenovirusuri, virusuri gripale, paragripale, Coxsackie A, virusul Epstein-Barr care determina mononucleoza infectioasa caracterizata prin angina severa, frecvent ulcerata, adenita cervicala si semne de afectare sistemica. - Au evolutie auto-limitanta dar, prin lezarea epiteliului respirator si obturarea congestiva a orificiilor sinuzale sau a trompei lui Eustachio, favorizeaza suprainfectia cu bacterii din microbiota indigena. Infectiile bacteriene: - Cel mai frecvent implicat este Streptococcus pyogenes (Streptococ β hemolitic grup A); imprima gravitate faringitelor prin complicatiile infectioase (sinuzite, otite medii, mastoidite, adenite cervicale supurate, abces amigdalian, flegmon amigdalian, celulita difuza a planseului bucal – angina Ludwig) si post infectioase (reumatism articular acut, glomerulonefrita acuta, cardita reumatismala). Faringitele cu tulpini eritrotoxigene de Streptococcus pyogenes se insotesc de scarlatina. - Abcesul periamigdalian apare mai frecvent la copiii peste 5 ani si adultii tineri, putand deveni o infectie grava prin afectarea tesuturilor adiacente, ca si prin erodarea arterei carotide. Organismele implicate sunt in principal: Streptococcus pyogenes, Arcanobacterium haemolyticum, Staphylococcus aureus, anaerobii (e.g. Fusobacterium spp.si Bacteroides). - Streptococii β hemolitici grup C si G pot determina faringite a caror evolutie poate fi grava. - Arcanobacterium haemolyticum – poate cauza, mai frecvent la adultii tineri, faringita si abces periamigdalian. Faringitele, asem Citeste mai multPentru a utiliza ghidul de interpretare al analizelor trebuie sa urmati pasii de mai jos.
- Selectati optiunea barbat / femei / copil in functie de persoana care a efectuat analiza;
- Introduceti valoarea din buletinul de analize in prima casuta;
- Selectati unitatea de masura a acesteia din a doua casuta (acolo unde este cazul);
- Apasati butonul "Interpreteaza" pentru a interpreta analiza
Recomandari
- stabilirea etiologiei unei faringite.
Pregatire pacient
Exsudatul faringian se preleva inainte sau dupa 4 ore de la toaleta cavitatii bucale sau ingestia de alimente sau lichide.Metoda
Se insamanteaza proba pe agar Columbia cu 5% sange de berbec. Se incubeaza aerob sau in atmosfera cu CO2 24 h la 37°C, cu prelungire pana la 48 h daca la prima citire a placilor nu se observa coloniile caracteristice germenului urmarit. Coloniile caracteristice se replica in vederea obtinerii culturii pure pentru identificare. Metoda directa, rapida pentru detectarea antigenului Streptococ betahemolitic de grup A este latexaglutinarea, cu o sensibilitate ce variaza intre 80-95% si o specificitate de 98%. Obtinerea unui rezultat pozitiv permite initierea prompta a terapiei; un rezultat negativ impune, insa, efectuarea culturii. Examenul microscopic colorat Gram, din probele de exsudat faringian nu este recomandat deoarece nu se poate face o diferentiere intre patogenii suspectati si flora normala de la acest nivel. Exceptie fac urmatoarele situatii: a) corelarea rezultatelor microscopiei cu izolarea predominanta si in cantitate mare in cultura a unei specii de Candida (albicans sau tropicalis); b) diagnosticul anginei fuso-spirochetozice – examinarea microscopica a frotiului colorat Gram, urmarind prezenta bacililor Gram negativi fusiformi si a spirochetelor, in contextul unei reactii inflamatorii.Pentru cadre medicale
Tehnica de recoltare:
- se aseaza pacientul pe scaun cu fata spre sursa de lumina, gatul in usoara extensie si ceafa sprijinita de spatar sau perete;
- se deprima baza limbii cu apasatorul si, in timp ce pacientul pronunta vocala “a”, se sterg ferm cu tamponul amigdalele si peretele posterior al faringelui, insistand asupra zonelor inflamate, ulcerate sau cu depozite purulente; daca exista false membrane, acestea se desprind usor, tamponandu-se mucoasa subiacenta;
- atat la introducerea cat si la scoaterea tamponului, se evita atingerea bazei limbii si a palatului moale;
- se introduce tamponul in tubul protector simplu sau prevazut cu mediu de transport (Amies sau Stuart), care se eticheteaza corespunzator.
Se preleva:
- un tampon simplu fara mediu de transport, din care se va efectua testul rapid pentru detectarea antigenului streptococic de grup A;
- un tampon simplu, de la nivelul zonei ulcerate, din care se vor efectua extemporaneu doua frotiuri pentru examenul microscopic, in vederea diagnosticarii anginei Vincent;
- un tampon prevazut cu mediu de transport pentru efectuarea culturii.
Transportul probelor catre laborator se face in maximum 2 ore de la prelevare. Desi probele prelevate pe tampoane in tuburi ce contin mediu de transport pot fi pastrate pana la 24 – 48 h, este recomandat ca insamantarile pe mediile de cultura sa se faca imediat ce probele ajung la laborator, pentru o mai sigura recuperare a microorganismelor urmarite.
