Clor urinar
Descriere
Principala cale de eliminare a clorului este cea renala, deplasarile sodiului fiind urmate de cele ale clorului, proportio Citeste mai multPentru a utiliza ghidul de interpretare al analizelor trebuie sa urmati pasii de mai jos.
- Selectati optiunea barbat / femei / copil in functie de persoana care a efectuat analiza;
- Introduceti valoarea din buletinul de analize in prima casuta;
- Selectati unitatea de masura a acesteia din a doua casuta (acolo unde este cazul);
- Apasati butonul "Interpreteaza" pentru a interpreta analiza
Recomandari
Recomandari pentru determinarea clorului urinar:
- deshidratare;
- monitorizarea administrarii de solutii perfuzabile in perioada postoperatorie;
- monitorizarea efectelor regimului hiposodat;
- evaluarea acidozei metabolice hipercloremice;
- diagnosticul diferential al alcalozei metabolice.
Pregatire pacient
Nu necesita o pregatire speciala.Metoda
Se foloseste metoda potentiometrica ISE (ion selective electrode).Pentru cadre medicale
Specimen recoltat
- a) urina din 24 ore; la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina, apoi colecteaza intr-un vas de plastic toate emisiunile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; se omogenizeaza urina recoltata; se masoara intreaga cantitate, se retin 100 mL in pahar de plastic de unica folosinta pentru urina; nu se folosesc conservanti; ambele recipiente trebuie sa fie bine inchise cu capac, ele se pastreaza la 2–8o C pana in momentul lucrului.
b) o proba de urina spontana (preferabil prima urina de dimineata).
Recipient de recoltare:
a) vas de plastic de 2-3 L si pahar de plastic pentru urina (unica folosinta), pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore;
b) eprubeta pentru urina.
Prelucrare necesara dupa recoltare - nu este necesara.
Cantitatea recoltata:
a) toata urina din 24 ore din care se retine 100 mL;
b) 10mL.
Stabilitate proba - 7 zile la temperatura camerei, 7 zile la 2-8o C si timp indelungat la -20o C.
Limite si interferente
Determinarea izolata a clorului urinar poate crea confuzii de diagnostic.
Alti factori care produc interferente:
Cresteri- administrare excesiva de ser fiziologic, clorura de amoniu, ingestie de halogeni (bromuri).
Scaderi- dieta hiposodata, ingestia de alcaline, tratamentul cu carbenicilina.
