Ceruloplasmina (sange)
Descriere
Ceruloplasmina este o alfa2-globulina ce contine cupru. Aproximativ 70 % din cuprul seric total este transportat de ceruloplasmina, 7 % de o proteina cu greutate moleculara mare (transcupreina), 19 % de albumina si 2 % de catre unii aminoacizi. Sinteza ceruloplasminei are loc in hepatocite, la o rata zilnica de 6 mg/kg corp. Incorporarea cuprului in ceruloplasmina (pana la maxim 8 atomi de cupru/molecula) se produce in cursul sintezei hepatice a acesteia, conferindu-i o culoare albastra. Dupa preluarea cuprului ceruloplasmina migreaza catre tesuturile utilizatoare de cupru, unde acesta este eliberat iar proteina este catabolizata. Eliminarea se face pe cale biliara. Pe langa transportul cuprului, ceruloplasmina mai detine urmatoarele functii: - oxidarea Fe2+ in Fe3+ care permite transportul fierului de catre transferina; - oxidarea catecolaminelor si serotoninei (rezultate in vitro); - actiune antioxidanta, prevenind oxidarea lipidelor din membrana celulara; - actiune antiinflamatoare, prin inhibarea histaminazei serice. Concentratii scazute de ceruloplasmina se inregistreaza in boala Wilson (degenerescenta hepatolenticulara), o afectiune cu transmitere autozomal recesiva. Mecanismul patogenic al acestei boli, care este caracterizata printr-o sinteza scazuta de ceruloplasmina, este reprezentat de alterarea incorporarii cuprului in molecula de ceruloplasmina si a excretiei biliare a acestuia. Defectul genetic si Citeste mai multPentru a utiliza ghidul de interpretare al analizelor trebuie sa urmati pasii de mai jos.
- Selectati optiunea barbat / femei / copil in functie de persoana care a efectuat analiza;
- Introduceti valoarea din buletinul de analize in prima casuta;
- Selectati unitatea de masura a acesteia din a doua casuta (acolo unde este cazul);
- Apasati butonul "Interpreteaza" pentru a interpreta analiza
Recomandari
Recomandari pentru determinarea ceruloplasminei:
- suspiciune clinica de boala Wilson: afectiuni hepatice la copii in absenta etiologiei virale; afectiuni neurologice (tulburari de coordonare a miscarilor) de etiologie neclara;
- anemie microcitara hipocroma care nu raspunde la tratamentul cu preparate de fier (datorata unui deficit de cupru);
- simptome neurodegenerative si anomalii ale tesutului conjunctiv la copii (suspiciune de sindrom Menkes).
Pregatire pacient
Se recolteaza a jeun (pe nemancate).Metoda
Se foloseste metoda imunoturbidimetrica.Pentru cadre medicale
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.
Volum proba - minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.
Stabilitate proba- serul separat este stabil 3 zile la 2-8o C; 1 luna la -20o C.
Limite si interferente
La nou-nascut si sugar nivelurile de ceruloplasmina sunt cu aproximativ 50 % mai mici decat cele ale adultului (5-40 mg/dL), de aceea acest test nu poate fi folosit pentru diagnosticul bolii Wilson in cursul primului an de viata.
Concentratii crescute sunt inregistrate in sarcina si in cursul tratamentului cu anticonceptionale orale.
Un nivel normal de ceruloplasmina nu exclude diagnosticul de boala Wilson; trebuie efectuate suplimentar determinari ale cuprului plasmatic si urinar. Tratamentul excesiv cu zinc poate induce blocarea absorbtiei intestinale a cuprului cu instalarea unui sindrom de deficit de cupru caracterizat prin: anemie microcitara hipocroma, leucopenie si/sau neutropenie si un nivel marcat scazut de ceruloplasmina. Revenirea la normal a concentratiei de ceruloplasmina se produce lent, dupa eliminarea excesului de zinc.
Interferente analitice
In cazuri foarte rare prezenta gamapatiei, in special IgM (macroglobulinemia Waldenström) poate determina rezultate eronate.
