Anticoagulant lupic
Descriere
Anticoagulantii de tip lupic sunt anticorpi indreptati impotriva complexelor fosfolipide-proteine. Acestia interfera in vitro cu testele de coagulare dependente de fosfolipide, determinand prelungirea lor (cel mai frecvent folosit fiind timpul partial de tromboplastina APTT). In vivo, prezenta anticogulantilor de tip lupic se asociaza cu un risc crescut de evenimente trombotice (trombofilie). Prevalenta trombozelor la pacientii cu anticoagulanti lupici este de 24-36 %; predomina trombozele profunde ale membrelor si embolismul pulmonar. Datorita heterogenitatii intrinseci a anticoagulantilor lupici diagnosticul de laborator este adesea dificil. Testele folosite trebuie sa fie capabile sa distinga anticorpii cu activitate de lupus anticoagulant de anticorpii anti-factori de coagulare, deficitul de factori si heparina, deoarece toate aceste patru conditii pot cauza prelungirea testului APTT. In practica, plasmele cu deficit de factori de coagulare sunt usor de identificat, deoarece adaugarea plasmei normale normalizeaza in vitro timpul de coagulare. Cu toate acestea, testul APTT izolat nu poate difer Citeste mai multPentru a utiliza ghidul de interpretare al analizelor trebuie sa urmati pasii de mai jos.
- Selectati optiunea barbat / femei / copil in functie de persoana care a efectuat analiza;
- Introduceti valoarea din buletinul de analize in prima casuta;
- Selectati unitatea de masura a acesteia din a doua casuta (acolo unde este cazul);
- Apasati butonul "Interpreteaza" pentru a interpreta analiza
Recomandari
Recomandari pentru determinarea anticoagulantului lupic:
Acesti anticorpi pot aparea in absenta unei boli de sistem (sindrom antifosfolipidic primar) sau se pot asocia cu boli autoimune (in special LES), infectii virale, boli mieloproliferative, unele medicamente : hidralazina, clorpromazina, chinidina si streptomicina.
Pacientele cu avorturi spontane recurente prezinta anticoagulanti lupici in aproximativ 10 % din cazuri.
Pregatire pacient
La pacientii aflati sub tratament cu heparina recoltarea probei de sange trebuie efectuata dupa 48 ore de la ultima doza administrata.Metoda
Se foloseste metoda de neutralizare cu fosfolipide purificate in faza hexagonala.Pentru cadre medicale
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltat - vacutainer cu citrat Na 0.105 M (1/9), capac bleu/verde. Deoarece separarea plasmei trebuie sa se efectueze cat mai repede posibil nu vom primi probe decat din punctele de recoltare care pot asigura un transport al probei in dupa-amiaza aceleiasi zile.
Cantitate recoltata - cat permite vacuumul.
Cauze de respingere a probei - proba in cantitate inadecvata (sub nivelul indicat pe vacutainer); specimen hemolizat ; prezenta de coaguli in proba.
Prelucrare necesara dupa recoltare - centrifugare 15 min. la 2500 g pentru obtinerea plasmei. Plasma trebuie sa fie foarte saraca in trombocite (< 10 000/μL). Daca testul nu poate fi efectuat imediat, plasma va fi congelata.
Stabilitate proba – plasma separata este stabila 4 ore la temperatura camerei; 1 luna la -20o C.
Limite si interferente
Nivelurile de heparina >1 UI/mL pot produce interferente, de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se efectueze dupa 48 ore de la ultima administrare de heparina. Testul poate fi folosit la pacientii aflati sub tratament cu anticoagulante orale, desi este preferabil sa se evite acest lucru.
