Descriere
In coinfectiile VHB - VHD anti - HD - IgM sunt detectabili in cursul fazei acute in peste 90 % din cazuri. Depistarea pentru o scurta perioada de timp si in titruri mici a acestui tip de anticorpi poate fi singurul indiciu serologic al unei coinfectii autolimitante. In faza acuta a unei suprainfectii cu VHD se deceleaza de obicei un titru crescut de anti - HD - IgM. Anticorpii anti -HD tip IgM sunt markerii principali pentru depistarea hepatitei D acute, dar prezenta lor nu permite diferentierea intre hepatita D acuta si cea cronica, deoarece in cele mai multe cazuri anti - HD tip IgM pe
Citeste mai mult
Pentru a utiliza ghidul de interpretare al analizelor trebuie sa urmati pasii de mai jos.
- Selectati optiunea barbat / femei / copil in functie de persoana care a efectuat analiza;
- Introduceti valoarea din buletinul de analize in prima casuta;
- Selectati unitatea de masura a acesteia din a doua casuta (acolo unde este cazul);
- Apasati butonul "Interpreteaza" pentru a interpreta analiza
Recomandari
Recomandari pentru determinarea anti - HD - IgM:
- diagnosticul infectiilor acute/cronice cu VHD;
- monitorizarea infectiilor cronice;
- controlul eficientei terapiei antivirale.
Pregatire pacient
Se recolteaza a jeun (pe nemancate).
Metoda
Se foloseste metoda ELISA.
Pentru cadre medicale
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8° C sau la -20° C.
Volum proba - minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian.
Stabilitate proba - serul este stabil 24 ore la 2-8° C; timp indelungat la -20° C; evitati decongelarea/recongelarea.
Limite si interferente
La pacientii cu imunodeficienta sinteza anticorpilor anti-HD poate scadea sub limita de detectie.
Interferente analitice
Contaminarea bacteriana sau inactivarea prin caldura a probelor poate afecta valorile absorbantelor si prin urmare poate conduce la rezultate eronate; trebuie evitata adaugarea de conservanti la probe deoarece acestia pot afecta activitatea enzimatica a kitului.