
Pentru a utiliza ghidul de interpretare al analizelor trebuie sa urmati pasii de mai jos.


Specimen recoltat - sange venos; se va evita staza prelungita; se vor consemna antibioticele administrate pacientului deoarece acestea pot reduce amoniemia.
Cantitate recoltata – cat permite vacuumul.
Recipient de recoltare - vacutainer cu EDTA K3 ce va fi transportat la laborator pe gheata.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa plasma prin centrifugare rapida in 30 minute; tubul trebuie sa ramana inchis ermetic pana in momentul testarii.
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.
Stabilitate proba - daca proba nu se poate lucra imediat, plasma separata si pastrata in tuburi inchise ermetic va fi congelata la -20o C unde este stabila cateva zile.
Nivelurile amoniemiei variaza in functie de ingestia de proteine. Efortul poate induce cresteri tranzitorii. O sursa cunoscuta de formare spontana de amoniac o reprezinta activitatea crescuta a enzimei GGT care accelereaza descompunerea glutaminei.
Aplicarea stransa a garoului poate determina cresterea amoniemiei.
Interferente medicamentoase:
Cresteri:
- acetazolamida, asparaginaza, clortalidona, acid etacrinic, acid valproic, felbamat, furosemid, hidroflumetiazid, rasini schimbatoare de ioni, izoniazid, tiazide.
Scaderi:
- cefotaxim, difenhidramina, kanamicina, lactobacillus acidophilus, levodopa, inhibitori MAO, neomicina, tetraciclina, trometamina.
Interferente analitice:
Hemoliza determina false cresteri ale amoniemiei deoarece continutul eritrocitelor in amoniac este de 3 ori mai mare decat cel al plasmei.