Descriere

Papilomavirusurile umane (HPV) fac parte din familia Papovaviridae si constituie un grup heterogen de virusuri de dimensiuni mici, al caror genom contine un ADN circular dublu catenar. Sunt cunoscute peste 100 tipuri diferite de HPV. In functie de epiteliul infectat, se descriu doua categorii de HPV: - HPV cutanate, cu tropism pentru epiteliul keratinizat; - HPV mucoase, cu tropism pentru epiteliul nekeratinizat. In categoria virusurilor cu tropism pentru mucoase sunt incluse si tipurile genitale; astfel, au fost identificate peste 40 de virusuri transmisibile sexual. La randul lor, virusurile genitale sunt impartite in doua grupuri, in functie de asocierea lor cu tumori maligne ale tractului genital: - HPV cu risc scazut: cele mai comune sunt tipurile 6 si 11, mai rar 40, 42, 43, 44, implicate in producerea condiloamelor (verucilor) genitale, ce nu prezinta risc de malignizare; - HPV cu risc crescut (oncogene): cele mai importante sunt tipurile 16 si 18, implicate in producerea leziunilor scuamoase epiteliale (actuala denumire a neoplaziilor intraepiteliale cervicale CIN) si a leziunilor maligne genitale (mai ales cancerul invaziv de col uterin, dar si de vulva sau vagin). Este important de mentionat faptul ca tropismul tisular al HPV nu este complet specific unei anumite zone anatomice, astfel ca tipurile 6 si 11 pot afecta si alte mucoase, in afara de cea genitala, spre exemplu: cavitatea bucala, mucoasa conjunctivala si tractul respirator. Infectia genitala cu HPV reprezinta cea mai frecventa boala virala cu transmitere sexuala, anual fiind inregistrate in toate lumea peste 500.000 cazuri noi. Studiile epidemiologice indica faptul ca peste 70% din femeile active sexual sunt infectate cu un tip de HPV, marea majoritate a infectiilor vindecandu-se spontan, in decurs de 6-18 luni. Asocierea tipurilor HPV oncogene cu neoplaziile de col uterin este in momentul de fata bine stabilita, prezenta acestora fiind demonstrata in peste 95% din cancerele scuamoase ale colului. Tipurile HPV cu risc crescut produc oncoproteinele E6 si E7, care leaga proteinele supresoare tumorale normale p53 si pRB si induc in timp “mutatii” responsabile de proliferarea celulara anormala. Trebuie mentionat faptul ca infectia cu HPV oncogene reprezinta conditia necesara dar nu suficienta pentru aparitia procesului neoplazic, astfel ca numai un numar redus de paciente ce prezinta infectie persistenta vor dezvolta leziuni maligne. Acest lucru demonstreaza ca este necesar sa existe si alti cofactori carcinogeni, printre care se numara: fumatul, consumul indelungat (> 6 ani) de contraceptive orale, imunosupresia persistenta, alte boli cu transmitere sexuala (ex.: infectia cu Chlamydia trachomatis, HSV-2 etc.), comportamentul sexual (primul raport sexual la varsta precoce, numar mare de sarcini si/sau avorturi, parteneri multipli). Unele infectii cu HPV (cele care produc condiloame genitale) sunt identificate prin examen clinic, totusi diagnosticul acestora presupune in marea majoritate a cazurilor efectuarea examenului microscopic (test Papanicolau), pentru depistarea unei citologii anormale, si recurgerea la tehnici moleculare pentru demonstrarea prezentei ADN-HPV in celulele infectate. Examenul citologic Papanicolau detine de mult timp un rol esential in screening-ul cancerului cervical. Laboratoarele in care se efectueaza acest test trebuie sa comunice rezultatele folosind sistemul Bethesda de clasificare. Astfel, pentru comunicarea rezultatelor anormale sunt utilizati termenii “leziuni scuamoase intrapiteliale cu risc scazut” si “leziuni scuamoase intr Citeste mai mult

Pentru a utiliza ghidul de interpretare al analizelor trebuie sa urmati pasii de mai jos.

1. Selectati optiunea barbat / femei / copil in functie de persoana care a efectuat analiza;
2. Introduceti valoarea din buletinul de analize in prima casuta;
3. Selectati unitatea de masura a acesteia din a doua casuta (acolo unde este cazul);
4. Apasati butonul "Interpreteaza" pentru a interpreta analiza