- prick testul – acest test este realizat prin plasarea unei picaturi de solutie care contine un posibil alergen pe piele si se efectueaza cateva gratari sau intepaturi care permit solutiei sa patrunda in piele. Daca pe piele apare o roseata sau o zona mai elevata pruriginoasa numita induratie inseamna ca persoana este alergica la alergenul respectiv. Aceasta reprezinta o reactie pozitiva
- testul intradermic – in timpul testarii, o mica cantitate de solutie de alergen este injectata intradermic. Testul intradermic poate fi realizat cand o substanta nu declanseaza o reactie alergica la prick test, dar inca ramane valabila suspiciunea alergiei in cazul persoanei testate. Testul intradermic este mai sensibil decat prick testul dar este mai des pozitiv in randul persoanelor nealergice (rezultat fals pozitiv)
- testul patch – pentru acest test solutia de alergen este plasata pe un plasture care este aplicat pe piele timp de 24-72 de ore. Acest test este utilizat pentru a depista alergia cutanata denumita si dermatita de contact.

Multe medicamente pot afecta rezultatul acestui test. Se recomanda sa se comunice medicului toate medicamentele administrate, atat cele prescrise cat si cele neprescrise. Ar putea fi necesara oprirea administrarii unor medicamente ca si antidepresivele triciclice si antihistaminele ca si cetirizina (Zyrtec), fexofenadina (Allegra) si loratadina (Claritin) inainte de realizarea unui test alergologic cutanat.
Antidepresivele triciclice si medicamentele antihistaminice nu afecteaza rezultatele testului de radioimunoabsorbtie. Totusi, ar trebui sa se evite realizarea unei  scintigrafii (osoase sau tiroidiene) cu o saptamana inainte de programarea unui test RIA.

Sa nu se consume alcool si bauturi care contin cofeina inainte de efectuarea unui test RIA. Ar trebui restrictionat consumul alimentar si lichidian inaintea efectuarii unui test cutanat sau de radioimunoabsorbtie.
Sa se discute cu medicul despre orice motive de ingrijorare referitoare la necesitatea efectuarii testului, despre riscuri, despre modul cum trebuie realizate sau despre rezultatele indicate.

- curata locul testat cu alcool (de obicei la nivelul spatelui sau pe antebrat)
- se plaseaza picaturi din alergenul testat pe piele la o distanta de 2,5-5cm
intre ele. Astfel se permite testarea mai multor substante in acelasi timp
- se inteapa pielea sub fiecare picatura cu un ac. Acul trece prin picatura si permite unor alergeni sa penetreze pielea. Pentru testele intradermice, un ac este folosit pentru injectarea solutiei de alergen in profunzimea pielii
- se verifica pielea dupa 12–15 minute pentru a observa rosirea, aparitia unei zone elevate pruriginoase denumite induratie. Daca apare o induratie, inseamna ca persoana testata este alergica la acel alergen (aceasta este denumita reactie pozitiva).

Un test prick alternativ utilizeaza un dispozitiv cu 5-10 capete, care e introdus intr-un recipient care contine alergen. Acest dispozitiv este pus in contact cu pielea si se preseaza astfel incat toate capetele sa patrunda in piele in acelasi timp.Daca testul prick este negativ se poate recurge la testul intradermic. Testul prick este realizat in mod obisnuit primul, deoarece testul intradermic prezinta un risc mai crescut de a declansa o reactie alergica grava.Efectuarea unui test prick si a unui test intradermic dureaza mai putin de o ora.Un test cutanat care utilizeaza plasturi foloseste doze mici din alergenul suspectat. Pentru acest test:

- dozele de alergeni sunt plasate pe plasturi
- plasturii sunt aplicati pe piele (de obicei pe spate). Aceasta dureaza in mod normal aproximativ 40 de minute, depinzand de numarul de plasturi folositi
- plasturii vor fi mentinuti pe piele pentru 24-72 de ore. Sa nu se faca dus sau baie si sa nu se efectueze activitati care cauzeaza transpiratii excesive. In aceasta situatie plasturii se pot desprinde si cadea de pe piele
- plasturii vor fi indepartati de catre medic si pielea va fi verificata daca apar  semnele unei reactii alergice.

Medicul  atunci cand recolteaza mostra de sange va:

- strange o banda elastica in jurul bratului superior pentru a opri fluxul sanguin. Aceasta face ca venele situate dedesubtul benzii sa se dilate, fiind mai usoara punctia venei (introducerea unui ac in vena)
- cureta locul punctiei
- punctiona vena, fiind nevoie mai mult de un ac
- atasa un tub la nivelul acului pentru a-l umple cu sange
- indeparta banda de la nivelul bratului cand este suficient sange recoltat
- va aplica o presiune la nivelul punctiei si apoi un bandaj.

Mostra de sange va fi pusa intr-o hartie special tratata si va fi trimisa la laborator pentru a determina daca sunt prezenti anticorpii alergenului testat. Daca sunt detectati anticorpii specifici inseamna ca este prezenta alergia fata de un anumit alergen.

- poate aparea o mica echimoza (vanataie) la locul punctiei. Se poate diminua riscul aparitiei echimozei prin mentinerea unei presiuni la nivelul punctiei pentru cateva minute dupa ce acul este extras
- rareori, vena se poate inflama dupa ce mostra de sange a fost prelevata. Aceasta afectiune poarta denumirea de flebita si este de obicei tratata prin aplicarea de comprese calde de mai multe ori pe zi
- continuarea sangerarii poate reprezenta o problema pentru persoanele cu afectiuni hematologice. Aspirina, warfarina (Coumadin) si alte medicamente anticoagulante pot favoriza sangerarea. Daca este prezenta o tulburare de sangerare sau tulburare de coagulare sau daca se utilizeaza medicamente anticoagulante, sa se anunte medicul inainte de efectuarea punctiei venoase.

- normal (negativ) – nivelul de imunoglobuline E (Ig E), un tip de anticorpi, sunt la fel ca si la persoanele care nu prezinta alergie
- anormal (pozitiv) – nivelul imunoglobulinelor E (Ig E), anticorpi pentru un tip specific de alergen prezinta un titru sanguin de 4 ori mai ridicat decat in mod normal.