Imagistica prin rezonanta magnetica este un test care se foloseste de un camp magnetic si de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe si tesuturi ale corpului omenesc. In multe din cazuri, IRM ofera informatii care nu pot fi vizualizate prin radigrafie, ultrasonografie sau tomografie computerizata.

 

IRM se efectueaza pentru diagnosticarea anumitor afectiuni ca tumori, sangerare, leziuni, afectari vasculare sau infectii. Prin folosirea unei substante de contrast in timpul IRM, se pot vizualiza clar anumite tesuturi. O IRM este indicata pentru:

 

- regiunea cefalica - IRM poate detecta tumoti, anevrisme, sangerari la nivel cerebral, leziuni nervoase si alte afectiuni, ca si cele cauzate de accident vascular cerebral; IRM poate de asemenea detecta afectiuni ale nervului optic si globului ocular, ale urechilor si nervului auditiv

- regiunea toracica - IRM poate vizualiza cordul, valvele cardiace si vasele coronare; poate stabili daca plamanii sau inima sunt afectate; de asemenea poate fi folosita pentru diagnosticarea cancerului de san sau pulmonar

- vasele sanguine - IRM poate fi folosita pentru vizualizarea vaselor de sange si a circulatiei sangelui prin vase, in acest caz purtand numele de angiografie prin rezonanta magnetica; poate depista afectiuni ale venelor sau arterelor, ca anevrisme vasculare, un cheag la nivel vascular sau ruptura partiala a peretelui vascular (disectie); uneori se foloseste substanta de contrast pentru vizualizarea mai clara a vaselor sanguine

- regiune abdominala si pelvina - IRM poate depista diferite afectari ale organelor abdominale ca ficat, vezica biliara, pancreas, rinichi si vezica urinara; se foloseste pentru depistarea tumorilor, sangerarilor, infectiilor si diferitelor obstacole; la femei poate vizualiza uterul si ovarele; la barbati se poate vizualiza prostata

- oasele si articulatiile - IRM poate evidentia afectari ale sistemului osos sau articular, ca artrite, afectari ale articulatiei temporomandibulare, probleme ale maduvei osoase, tumori osoase, afectari ale cartilajului, rupturi de ligamente sau tendoane sau infectii; IRM poate afirma cu precizie daca un os este rupt sau nu, atunci cand radiografia este neclara; IRM se foloseste cel mai frecvent pentru depistarea afectiunilor osoase sau articulare

- coloana vertebrala - IMR poate vizualiza discurile si nervii coloanei vertebrale, putand diagnostica afectiuni ca stenoza de canal vertebral, herniere discala sau tumori de coloana vertebrala.

 

Inainte de efectuarea IRM trebuie informat medicul specialist daca:

- pacientul este alegic la medicamente; substanta de contrast folosita nu contine iod; daca exista antecedente de alergie la substanta de contrast folosita pentru IRM, se recomanda informarea medicului specialist inainte de efectuarea testului; uneori beneficiile efectuarii testului pot depasi riscurile sale
- daca pacienta este sau nu insarcinata

- daca pacientul are instalat un pacemaker, un membru artificial, tije metalice sau orice fel de metal fixat in corp (mai ales la nivelul ochiului), valve cardiace metalice, clipsuri metalice la nivel cerebral, implanturi metalice in ureche sau pe sprancene sau orice fel de implanturi sau proteze medicale (de exemplu pompa cu injectometru); de asemenea trebuie informat medicul daca pacientul lucreaza cu metale sau daca recent a suferit o interventie chirurgicala pe vasele sanguine; in anumite cazuri este contraindicata efectuarea IRM

- daca pacienta prezinta un dispozitiv intrauterin (DIU); acest lucru poate contraidica efectuarea testului

- daca pacientul devine agitat in locuri inchise (limitate); pacientul va trebui sa stea nemiscat in interiorul magnetului MRI sau mai exista un tip de dispozitiv de IRM cu configuratie deschisa; acesta nu este la fel de limitat ca dispozitivele clasice; pacientul poate necesita administrarea unor medicamente pentru calmare

- daca pacientul prezinta alte afectiuni ca disfunctii renale sau siclemie, care pot contraindica efectuarea unei IRM cu substanta de contrast

- daca pacientul prezinta orice fel de patch deoarece IRM poate cauza arsura la nivelul regiunii.

Pacientul va semna un document prin care intelege riscurile efectuarii IRM si este de acord sa efectueze testul. Se recomanda discutarea cu medicul specialist despre necesitatea efectuarii testului, riscurile sale, modalitatea de efectuare si semnificatia posibilelor rezultate.
Se recomanda ca pacientul sa fie insotit de cineva, in cazul in care se administreaza medicamente sedative.
In cazul in care se efectueaza o IRM abdominala, pacientul nu va manca si consuma lichide cu cateva ore inainte de efectuarea testului.

 

IRM se efectueaza de regula de catre medicul specialist in rezonanta magnetica; pozele vor fi interpretate de catre un medic radiolog; de asemenea, alti medici sunt capabili sa interpreteze o IRM.

Pacientul va scoate toate obiectele de metal (ca dispozitive pentru auz, placi dentare, orice tip de bijuterii, ceasul si agrafe de par) de pe corp deoarece exista riscul ca aceste obiecte sa fie atrase de catre magnetul folosit pentru efectuarea testului; in cazul in care pacientul a suferit un accident sau daca lucreaza cu metale, exista posibilitatea ca acesta sa prezinte fragmente de metal la nivelul regiunii cefalice, in ochi, pe piele sau coloana vertebrala; de aceea se recomanda efectuarea unei radiografii inainte de efectuarea IRM pentru a stabili daca testul se poate efectua.
Pacientul va trebui sa se dezbrace complet in functie de aria pe care se efectueaza (in anumite cazuri pacientii pot pastra o parte din haine, daca nu incomodeaza). Pacientul va folosi un halat pe toata perioada efectuarii testului. In cazul in care se permite pastrarea unor haine, pacientul va trebui sa goleasca buzunarele de orice monede sau carduri (exemplu carti de credit sau carduri ATM), cu benzi magnetice inscriptionate deoarece prin IRM se pot demagnetiza.
In timpul testului pacientul se va intinde pe spate pe masa dispozitivului, care reprezinta scanner-ul aparatului. Capul, toracele si membrele pot fi fixate cu niste curele pentru a mentine pacientul nemiscat. Masa va aluneca in interiorul unui dispozitiv care contine magnetul. Un dispozitiv in forma de colac poate fi plasat peste sau in jurul regiunii care urmeaza sa fie scanata. Unele tipuri de IRM (numite IRM deschise) sunt construite asfel incat magnetul nu inconjoara corpul in intregime.

Unii pacienti devin agitati (claustrofobicii) in interiorul magnetului IRM. Daca pacientul nu poate mentine pozitia nemiscata i se va administra un medicament sedativ pentru relaxare. Dispozitivele cu sistem deschis pot fi utile in cazul pacientilor claustrofobici.
In interiorul scannerului, pacientul va auzi un ventilator si va simti aerul miscandu-se. De asemenea, se mai pot auzi diverse zgomote care sunt rezultatul scanarii. Unele aparate prezinta casti sau dopuri pentru urechi pentru a reduce din zgomot. Este foarte important ca pacientul sa nu se miste in timpul scanarii. De asemenea pacientul va fi rugat sa isi tina respiratia pentru scurte perioade de timp. In timpul efectuarii testului, pacientul va fi inchis in camera de scanat, insa medicul specialist va supraveghea pacientul prin intermediul unei ferestre transparente. Pacientul va putea comunica printr-un microfon.
In cazul in care este necesara utilizarea unei substante de contrast, aceasta va fi administrata la nivelul venelor periferice ale bratului pacientului. Substanta de contrast va fi administrata in 1 pana la 2 minute. Apoi se pot efectua o serie de clisee. Un IRM dureaza de obicei 30 pana la 60 minute, dar se poate prelungi pana la doua ore.

Campul magnetic sau undele de radiofrecventa folosite de dispozitiv nu produce durere. Masa pe care se intinde pacientul poate fi tare, iar camera poate fi rece. Pacientul poate fi speriat sau iritat daca trebuie sa mentina pozitia nemiscata. In cazul in care se foloseste substanta de contrast, poate aparea senzatie de raceala sau caldura in timpul introducerii substantei la nivel venos.
In cazuri rare, poate aparea:

- furnicaturi la nivelul cavitatii bucale in cazul in care pacientul prezinta dentitie de metal

- incalzirea zonei care se examineaza; acest lucru este normal; medicul specialist trebuie informat daca apare senzatie de greata, voma, cefalee, ameteala, durere sau dificultati de respiratie

 

Nu exista efecte adverse secundare expunerii campului magnetic folosit pentru IRM. Cu toate acestea, magnetul este foarte puternic. De aceea el poate afecta pacemakerele, membrele artificiale si alte dispozitive medicale care contin fier. Magnetul va deregla un ceas care se afla in apropierea lui.
Daca pacientul prezinta fragmente metalice la nivelul ochiului, efectuarea IRM poate afecta retina. Daca exista suspiciunea ca ar exista fragmente metalice la nivelul ochiului, se recomanda efectuarea unei radiografii inainte de efectuarea IRM. In cazul in care radiografia a depistat fragmentele metalice, se interzice efectuarea IRM.
Tatuajele sau machiajul permanent pe baza de pigment ce contine fier pot provoca iritatii ale pielii.
IRM poate produce arsuri la nivelul zonelor pe care sunt aplicate diverse patch-uri la nivel cutanat. De aceea, se recomanda informarea medicului in legatura cu acest lucru.
Exista un mic risc de aparitie a unei reactii alergice in cazul in care se folosesc substante de contrast in timpul IRM. Cu toate acestea, majoritatea reactiilor sunt moderate si pot fi tratate cu antialergice. De asemenea, exista un risc scazut de infectie la nivelul venei pe care se introduce substanta de contrast.

Imagistica prin rezonanta magnetica
Normala	Organele, vasele sanguine, sistemul osos si articular sunt normale din punctul de vedere al formei, marimii, aspectului si localizarii
	Nu exista excrescente anormale, ca de exemplu tumori
	Nu exista sangerari, lichide anormale, obstacole sau tumefactii (anevrisme) la nivelul vaselor
	Nu exista semne de inflamatie sau infectie
Anormala	Un organ poate fi marit, micsorat sau modificat
	Pot exista excrescente anormale (de exemplu tumori)
	Pot exista lichide anormale aparute datorita sangerarii sau infectiei; pot fi prezente revarsate lichidiene la nivelul plamanilor sau la nivelul regiunii cardiace
	Pot exista blocaje sau ingustari vasculare; de asemenea poate exista un anevrism vascular
	Exista blocaj la nivelul ductelor vezicii biliare
	Exista afectari articulare, ligamentare sau ale cartilajelor; oasele pot fi afectate prin infectii sau alte afectiuni
	Pot exista afectari ale sistemului nervos ca scleroza multipla, dementa, boala Alzheimer sau hernie discala.

 

Factorii care pot influenta testul sau acuratetea rezultatului includ:

 

- sarcina - IRM este contraindicat la femeile insarcinate

- dispozitive medicale electrice ca pacemakere sau pompe medicale cu injectie; IRM poate afecta aceste dispozitive si de aceea se poate contraindica efectuarea testului

- dispozitive medicale metalice; aceste dispozitive pot estompa imaginile organului examinat, impiedicand vizualizarea acestora. De exemplu un dispozitiv intrauterin (DIU) poate impiedica vizualizarea clara a uterului

- inabilitatea pacientului de a sta nemiscat

- obezitate-  o persoana supraponderala poate depasi limitele aparatului.

- uneori rezultatele testului pot fi diferite fata de altele mai vechi deoarece au fost efectuate in centre medicale diferite sau pentru ca testarile anterioare nu sunt disponibile pentru a fi comparate cu noua testare

- IRM este un test sigur, care vizualizeaza structurile si organele corpului; este mai scump decat alte metode si nu poate fi disponibil in anumite regiuni

- IRM deschise sunt construite astfel incat dispozitivul sa nu inconjoare complet pacientul; insa acest tip de IRM nu este disponibil in toate centrele medicale; ele sunt utile in cazul pacientilor claustrofobici sau obezi 

- IRM se poate efectua pentru vizualizarea anumitor structuri si organe ca regiunea cefalica, abdominala, sanii, coloana cervicala, articulatia scapulo-humerala (umarul) si genunchii

- angiografia prin rezonanta magnetica este o metoda speciala prin care se vizualizeaza vasele sanguine si circulatia la nivelul lor

- IRM spectroscopic este un tip special de IRM care identifica anumite afectiuni medicale masurand anumite substante de la nivelul tesutului uman.