|
|
Endoscopia digestiva superioara
Endoscopia digestiva superioara este un procedeu de investigare ce permite medicului
sa exploreze interiorul esofagului, stomacului si a primei parti a intestinului
subtire (duodenul) prin intermediul unui instrument subtire si flexibil, prevazut
cu un aparat optic, ce poarta numele de endoscop. Acest tip de endoscop este introdus
prin cavitatea bucala si inainteaza usor la nivelul gatului, pana ajunge la nivelul
esofagului, stomacului si apoi a duodenului.
Aceasta investigatie poarta uneori numele de esofago-gastro-duodenoscopie deoarece
intregul tract digestiv superior este examinat prin intermediul ei.
Cu ajutorul endoscopiei medicul poate vedea ulceratiile, inflamatiile, tumorile,
infectiile sau sangerarile de la nivelul tractului digestiv superior. Se pot preleva
tesuturi ( biopsie), pot fi indepartati polipii si se pot trata hemoragiile de
la acest nivel al tubului digestiv. Endoscopia poate dezvalui probleme ce nu sunt
descoperite cu ajutorul radiologiei si uneori poate fi de ajutor in a elimina
necesitatea unei interventii chirurgicale exploratorii.
O endoscopie digestiva superioara poate fi facuta pentru:
- detectarea inflamatiei de la nivelul esofagului ( esofagita) sau a complicatiilor
bolii de reflux gastro-esofagian. Complicatiile pot include stricturile esofagiene
sau esofagul Barrett (definita ca metaplazia intestinala a epiteliului esofagian),
afectiune ce creste riscul dezvoltarii cancerului esofagian
- detectarea herniei hiatale, a ulcerului gastric si esofagian, a inflamatiilor,
tumorilor sau a altor probleme de la nivelul tractului digestiv superior. Aceste
probleme pot fi depistate initial la examenul radiologic sau la alte examinari
pentru tractul digestiv superior iar endoscopia este facuta pentru o evaluare
ulterioara a modificarilor descoperite
- determinarea cauzei hematemezei ( voma cu sange de origine digestiva)
- determinarea cauzei persistentei durerii in abdomenul superior sau a senzatiei
de balonare, a cauzei disfagiei ( senzatie de jena sau de blocare in timpul deglutitiei),
a cauzei varsaturilor si a pierderii inexplicabile in greutate
- diagnosticul infectiilor esofagiene cauzate de diferite bacterii, fungi sau
virusuri
- verificarea vindecarii ulcerului gastric
- examinarea stomacului si a duodenului dupa o interventie chirurgicala
Endoscopia mai poate fi utilizata in urmatoarele situatii:
- pentru obtinerea unui diagnostic de urgenta in privinta leziunilor esofagiene
datorita ingestiei de substante chimice, otravitoare
- prelevarea de tesuturi ( biopsie) pentru a putea fi examinate in laborator.
In timpul endoscopiei o biopsie poate fi facuta pentru a ajuta in detectarea esofagului
Barrett
- diagnosticul infectiei cu un anumit tip de bacterie, numita helicobacter pylori,
care se crede ca este cauza principala a ulcerului gastric
- indepartarea polipilor gastro-intestinali
- tratarea hemoragiilor gastro-intestinale, inclusiv a sangerarilor cauzate de
varicele esofagiene (dilatarea venelor esofagului inferior, determinata de hipertensiunea
portala)
- extragerea obiectelor straine ce pot fi inghitite
- investigarea aparitiei anemiei (diminuarea cantitatii de hemoglobina), ce poate
fi data si de o hemoragie digestiva superioara.
Inainte de efectuarea unei endoscopii digestive superioare pacientul trebuie
sa comunice doctorului daca:
- are probleme cu sangerarea sau daca urmeaza un tratament cu anticoaugulante,
cum ar fi warfarina
- are afectiuni cardiace
- exista posibilitatea unei sarcini
- este diabetic si urmeaza un tratament cu insulina.
In ziua examinarii nu trebuie sa fie luate medicamente antiacide sau citoprotectoare
(sucralfat). Aceste medicamente pot produce dificultati medicului in vizualizarea
tubului digestiv superior.
Daca se realizeaza prelevarea de tesuturi sau sunt indepartati polipi, poate
aparea o hemoragie. De cele mai multe ori aceasta inceteaza de la sine, fara un
tratament specific. Pentru reducerea riscului de producere a hemoragiei cu cateva
zile inainte de endoscopie trebuie evitate mai ales aspirina, dar si medicamentele
antiinflamatoare nesteroidiene. Daca pacientul urmeaza un tratament cu anticoagulante,
medicul va recomanda oprirea temporara a acestuia inaintea examinarii.
Cu 6 pana la 8 ore inaintea testului, pacientul nu trebuie sa manance sau sa
bea. Un stomac gol ajuta doctorul sa-l vizualizeze mult mai bine. De asemenea,
se reduce si riscul de producere a varsaturilor. In cazul varsaturilor exista
un risc mic de producere a aspiratiei continutului stomacului in plamani. Daca
aceasta examinare se face intr-o situatie de urgenta, va fi introdusa o sonda
nazogastrica (un tub prin nas sau gura pana in stomac) pentru a elimina continutul
stomacului.
Pacientii trebuie sa fie insotiti pentru ca dupa examinare nu sunt capabili sa
conduca deoarece inaintea examinarii acestia sunt sedati. Inaintea testului pacientii
se vor imbraca cu un halat de spital si vor lasa deoparte ochelarii, lentilele
de contact, bijuteriile sau placa dentara. Pentru confortul pacientului este bine
ca acesta sa urineze inaintea examinarii.
O endoscopie gastro-intestinala se efectueaza, de obicei, intr-o sala speciala
pentru aceasta examinare sau intr-o sala de chirurgie. De obicei nu este necesara
internarea peste noapte a pacientului. Aceasta examinare poate fi facuta de un
gastroenterolog, medic de familie, internist sau chirurg. In general sunt necesari
si unul sau doi asistenti medicali. Inaintea procedurii sunt efectuate teste de
sange pentru a verifica faptul ca nu exista modificari ale hemoleucogramei (examen
citologic al sangelui circulant) sau probleme ale coagularii sangelui.
Inaintea examinarii gatul pacientului va fi amortit cu un spray anestezic, prin
administrarea unei pastile sau prin gargara cu un lichid anestezic, pentru a usura
patrunderea endoscopului. Putin dupa inceperea procedurii este prinsa o linie
venoasa la nivelul bratului pacientului. Prin aceasta se vor primi medicamente
ce vor reduce disconfortul si vor relaxa pacientul si, uneori, pot fi administrate
medicamente ce reduc secretia gastrica. Pe perioada investigatiei vor fi administrate
medicamente sedative in perfuzia intravenoasa. Pacientul se va simti relaxat dar,
in acelasi timp, va putea si coopera cu medicul.
Pacientul va fi rugat sa se intinda pe partea stanga, cu capul putin inclinat
spre inainte. O piesa bucala va fi introdusa pentru a proteja endoscopul de dintii
pacientului. Apoi, capatul lubrificat al endoscopului va fi introdus incet in
gura, doctorul presand usor limba pentru ca aceasta sa nu stea in calea endoscopului.
Pacientul poate fi rugat sa inghita pentru a ajuta la o mai buna manevrare a endoscopului.
Trebuie retinut ca endoscopul nu este mai gros decat majoritatea alimentelor si
nu va ingreuna respiratia.
In momentul in care endoscopul este in esofag pacientul isi va tine capul drept
pentru a usura patrunderea endoscopului prin esofag. In timpul examinarii pacientul
nu trebuie sa inghita decat atunci cand i se cere. Un asistent medical va indeparta
saliva cu ajutorul unui aspirator sau pacientului i se va permite sa saliveze
pe laterala gurii.
Doctorul va avansa incet cu endoscopul si va vizualiza peretii esofagului, stomacului
si duodenului fie printr-un aparat atasat la celalalt capat al endoscopului fie
uitandu-se pe un monitor. Prin endoscop pot fi introduse aer si apa pentru a curata
zona de examinare sau pentru a obtine o imagine mai buna. De asemenea, se pot
si aspira aerul sau secretiile. O camera atasata endoscopului preia o serie de
imagini pentru vizualizarea la monitor si inregistreaza o serie de imagini pentru
studiul ulterior. Instrumentele chirurgicale ( forceps biopsic sau periute) pot
fi, de asemenea, introduse prin endoscop pentru prelevarea tesuturilor. Pentru
ai fi medicului mult mai usor sa vizualizeze diferitele parti ale tractului digestiv
superior, pacientul va fi repozitionat sau va fi aplicata o presiune usoara pe
abdomenul acestuia. Cand examinarea este completa endoscopul este retras usor.
Dupa examinare
Intreaga examinare dureaza aproximativ 30 de minute din care partea de endoscopie
efectiva e de doar 5 pana la 10 minute. Dupa examinare pacientul va sta la reanimare
unde va fi monitorizat o ora sau doua. Daca gatul pacientului a fost amortit inainte
de examinare, acesta va putea sa manance sau sa bea doar dupa ce gatul nu-i va
mai fi amortit si reflexele de inghitire revin la normal. Aceasta perioada dureaza
una - doua ore, dupa care pacientul isi poate relua activitatile zilnice. Pentru
siguranta pacientului, acesta va trebui sa nu conduca la plecarea din spital.
Pacientul poate simti o durere scurta ca o intepatura in momentul in care acul
este plasat in vena. Sprayul anestezic aplicat la nivelul gatului are un gust
amar si va duce la amortirea limbii si a gatului. Unii oameni au senzatia ca nu
pot respira datorita prezentei endoscopului, dar este o falsa senzatie data de
anestezic. Intotdeauna exista suficient spatiu in jurul tubului pentru a putea
respira, atat la nivelul gurii cat si al gatului. Pacientul trebuie sa se relaxeze
si sa respire incet si profund.
In timp ce tubul este miscat, pacientul poate simti senzatii de voma, greata,
balonare sau usoare dureri abdominale. Daca disconfortul este sever trebuie avertizat
medicul printr-un semn dinainte stabilit sau cu o usoara bataie pe mana. Chiar
daca in timpul examinarii pacientul nu poate vorbi, el, totusi, poate comunica
cu echipa medicala.
Medicatia intravenoasa va provoca somnolenta. Alte efecte secundare – cum ar
fi dificultatea vorbirii, senzatia de gura uscata sau vederea incetosata – pot
dura cateva ore dupa examinare. Medicatia poate face ca pacientul sa nu-si mai
aminteasca prea multe din timpul examinarii.
Dupa examinare
Dupa examinare pacientul poate ragai si se poate simti balonat pentru o perioada
scurta de timp. De asemenea, pacientul poate simti gatul uscat si iritat sau chiar
inflamat sau poate fi usor ragusit. Aceste simptome pot dura cateva zile. Administrarea
unor pastile pentru gat si gargara cu apa calda si sarata pot ajuta la eliminarea
acestor simptome. Nu trebuie consumat alcool dupa examinare.
Dupa examinare trebuie anuntat doctorul imediat daca:
- apare hematemeza sau melena ( scaune inchise la culoare, cu sange)
- apar dificultati in inghitire sau in vorbire
- apare tahicardia (cresterea frecventei cardiace) sau bradipneea
- apar dureri cardiace sau abdominale
- apar dureri de gat sau de umeri
O endoscopie digestiva superioara este, in general, o procedura foarte sigura.
Mai putin de o persoana la 1000 dezvolta complicatii. Exista o sansa foarte mica
(1 la 3000) ca endoscopul sa strapunga esofagul, stomacul sau duodenul – in acest
caz este necesara interventia chirurgicala reparatorie. De asemenea, exista un
risc foarte mic de infectie.
Dupa test este posibila si aparitia unei hemoragii daca se efectueaza si o biopsie,
dar, de obicei, se opreste singura, fara a fi necesar un tratament. Daca pacientul
varsa in timpul examinarii si o parte din varsatura este aspirata in plamani apare
riscul pneumoniei de aspiratie. Daca apare, aceasta este tratata cu antibiotice.
Persoanele cu proteze valvulare sau cu modificari ale valvelor inimii trebuie
sa primeasca tratament antibiotic inainte si dupa procedura pentru a preveni aparitia
infectiei. Aceasta investigatie are riscuri mai mari pentru persoanele cu boli
de inima, varstnici si pentru cei cu probleme psihice. Desi complicatiile sunt
rare, trebuie discutat cu medicul despre riscurile ce pot aparea in astfel de
situatii.
Dupa examinare
Dupa examinare pot aparea:
- dureri cardiace
- dificultati in a respira de la moderate pana la severe.
Dupa endoscopie trebuie sunat medicul specialist imediat daca:
- apare sange in varsatura ce poate fi proaspat si rosu sau invechit si cu aspect
de zat de cafea
- apare bradipneea
- apar ameteli.
Endoscopia digestiva superioara este un procedeu de investigare ce permite medicului
sa exploreze interiorul esofagului, stomacului si a primei parti a intestinului
subtire (duodenul) prin intermediul unui instrument subtire, flexibil si prevazut
cu un aparat optic, ce poarta numele de endoscop. Medicul va discuta cu pacientul
despre rezultatele endoscopiei chiar imediat dupa ce aceasta s-a terminat. Totusi,
medicamentele administrate pentru o mai buna relaxare pot afecta memoria pentru
o scurta perioada de timp, iar medicul va dori sa comunice rezultatele endoscopiei
dupa ce efectul acestor medicamente a disparut complet.
|
Endoscopie digestiva superioara |
|
Normal: |
Esofagul, stomacul si duodenul au un aspect normal |
|
Modificari: |
Prezenta ulcerului gastric sau duodenal sau a inflamatiei esofagului (esofagita),
a stomacului (gastrita) sau a duodenului. Inflamatia poate fi data de afectiuni
ca si boala de reflux gastro-esofagian, boli inflamatorii ale intestinului sau
de ulcerul peptic |
Hemoragii date de inflamatie, de ulcer, de tumori, leziuni ale esofagului sau
de prezenta varicelor esofagiene (dilatari ale venelor esofagiene) |
|
Prezenta unei hernii hiatale, a unei stricturi sau dilatatii la nivelul esofagului |
|
|
Pot fi prelevate tesuturi dintr-o tumora pentru un diagnostic clar sau se pot
lua tesuturi si de la nivelul ulceratiei pentru a elimina ipoteza unui cancer
gastric. Biopsia poate fi facuta si pentru a determina daca infectia este data
de o bacterie, numita helicobacter pylori. Rezultatele de laborator vor fi gata
dupa cateva zile de la efectuarea endoscopiei.
Factorii ce pot interfera cu examinarea si cu acuratetea rezultatelor pot include:
- ingestia de bariu. O endoscopie digestiva superioara nu trebuie facuta la mai
putin de doua zile dupa o examinare cu bariu pentru ca medicul sa poata vedea
in conditii bune interiorul stomacului si a duodenului
De retinut!
- o endoscopie digestiva superioara este cea mai buna cale de a examina esofagul,
stomacul si duodenul. Spre deosebire de celelalte metode de investigare, endoscopia
permite si realizarea biopsiei pentru determinarea prezentei helicobacter pylori,
care se crede ca este cauza principala a ulcerului gastric si duodenal. Cancerul
poate fi detectat cu ajutorul endoscopiei sau poate fi exclus acest diagnostic
cu ajutorul acestei metode de investigare
- endoscopia poate fi facuta dupa ce alte examinari au detectat probleme la nivelul
tractului digestiv superior. Pentru mai multe informatii trebuie ca pacientii
sa fie informati si despre celelalte examinari ale tubului digestiv superior
- endoscopia este o examinare sigura , ce poate fi facuta si copiilor
- colangiopancreatografia retrograda endoscopica (ERCP) poate fi realizata pentru
a investiga ductele biliare, vezica biliara si pancreasul. Poate fi facuta pentru
a evalua icterul atunci cand se suspicioneaza o obstructie a ductelor biliare
sau obstructia ductelor pancreatice sau cand alte examinari (cum ar fi ecografia,
tomografia sau examenul radiologic) nu pot fi concludente. Pentru mai multe informatii
trebuie aduse la cunostiinta pacientului notiuni despre colangiopancreatografia
retrograda endoscopica.
|
- Deficitul de calciu, un dezechilibru cu efecte severe
- Teste genetice pentru determinarea legaturilor familiale
- Testul de paternitate
- Brohonscopia
- Fetoscopia – Metoda invaziva de diagnostic
- Cordocenteza – Metoda invaziva de diagnostic
- Amniocenteza – Metoda invaziva de diagnostic
- Punctia trofoblastica – Metoda invaziva de diagnostic
- Histeroscopia
- Laparoscopia in obstetrica-ginecologie
- Determinarea alfa-fetoproteinei in sange
- Indicatii pentru efectuarea cariotipului
- Aplicatia ecografiei in obstetrica
- Diagnosticul radio-imagistic in infertilitatea feminina
- Testele genetice intra in practica medicala
- Biochimia organismului
- Analize biochimice ale sangelui – modificari ale transaminazelor hepatice
- Colposcopia si biopsia cervicala
- Colonoscopia
- Bronhoscopia
- Biopsia sanului
- Artroscopia
- Examinari ale tractului digestiv superior
- Teste pentru probleme de erectie
- Endoscopia digestiva superioara
- Tomografia computerizata
- Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM sau RMN)
- Histerosalpingograma
- Exudatul faringian
- Ecografia fetala
- Determinarea cariotipului
- Teste auditive (audiometria)
- Laparoscopia
- Colposcopia si biopsia cervicala - informatii generale
- Bilirubina
- Artroscopia - investigatie invaziva
- Electrocardiograma
- Analize medicale premergatoare sarcinii
- Totul despre mamografie
- Teste alergologice
- Testul pentru Helicobacter pylori
- Testarea genetica pentru coreea Huntington
- Colonoscopia virtuala
- Biopsia aspirativa cu ac fin
- Metode imagistice
- Testul Babes Papanicolau - patologic
- Analiza biochimica a sangelui
- Testarea fertilitatii - Teste de infertilitate
- Testul Babes Papanicolau - O investitie in sanatate
- Papiloma virus uman (HPV) - testare
- Analize biochimice - analiza proteinelor sanguine (proteine totale, proteinograma, probe hepatice, fibrinogen)
- Analize biochimice - analiza enzimelor sanguine (fosfataza alcalina, fosfataza acida, aldolaza, transaminazele, colinesteraza, amilaza, LDH, creatin kinaza)
- Mic dictionar de analize medicale, constante biologice (enzime, hormoni, substante organice, etc.)
- Recoltarea produselor biologice pentru analize (recoltarea urinei, a sangelui, a materiilor fecale, a secretiilor)
- Exprimarea rezultatelor si valori normale ale analizelor medicale
- Prescurtari si termeni folositi de catre laboratorul de analize medicale
- Analize imunologice (sifilis, reumatism, febra tifoida, bruceloza, boli virale)
- Analize parazitologice si virusologice
- Antibiograma si autovaccinul
- Analize microbiologice (hemocultura, coprocultura, urocultura, bilicultura, analiza microbilor din nas, gat, urechi, sputa, secretii ale organelor genitale, din boli ale pielii)
- Analiza sangelui din materiile fecale
- Analiza sucului gastric si analiza bilei
- Analiza urinei (analiza caracterelor fizice si chimice ale urinei, analiza calculilor urinari, analiza microscopica a urinei)
- Analiza mineralelor sau ionograma (sodiu, clor, calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu, plumb, iod)
- Analiza hormonilor (hormonul de sarcina, hormonii glandei tiroide, hormonii glandelor suprarenale, frotiu citohormonal)
- Analize biochimice - analiza bilirubinei si a grasimilor sanguine (colesterol, lipide totale, trigliceride, lipoproteine)
- Analize biochimice (analiza zaharului din sange - glicemia si din urina - glicozuria)
- Analize hematologice (hematocrit, formula leucocitara, timp de coagulare, analiza grupelor de sange, etc.)
|