Inca de la introducerea sa in medicina, in anii '50, ecografia s-a dovedit a fi o investigatie neinvaziva, nedureroasa pentru mama si fat, precisa si accesibila din punct de vedere al raportului cost/beneficiu, devenind astazi un examen indispensabil, de rutina, in practica obstetricala, o componenta esentiala in cadrul urmaririi prenatale pentru depistarea sarcinilor cu risc crescut.
Principiul ecografiei consta in emiterea de catre sonda/traductor, aflat in contact direct cu abdomenul matern, a unui fascicul de ultrasunete, cu frecvente cuprinse intre 3,5 si 7 MHz (3,5-7 mil. cicli pe secunda); informatiile obtinute prin reflectarea diferita a acestor unde sunt transformate si recompuse in imagine pe un ecran, in timp real.

Examinarea in timp real permite atat aprecierea dimensiunilor embrionului si fatului - biometria fetala, cat si a morfologiei acestuia si a anexelor sale - placenta, lichid amniotic, cordon ombilical etc.
In practica obstetricala, examenul ecografic de rutina - in cazul evolutiei normale a sarcinii - este indicat la anumite varste gestationale, astfel:
- prima ecografie se practica in jurul varstei de 7 saptamani; are rolul de a confirma sarcina, de a exclude o sarcina patologica (sarcina ectopica, molara etc), de a diagnostica o eventuala sarcina multipla, de a confirma viabilitatea sarcinii si de a stabili corect varsta gestationala si data probabila a nasterii. Sacul gestational se vizualizeaza cel mai precoce prin ecografie transvaginala la 4 saptamani si jumatate iar embrionul la 5 saptamani si jumatate. Este important pentru determinarea corecta a varstei gestationale ca prima ecografie sa se efectueze cat mai devreme posibil;

- a doua ecografie se practica la 12-14 saptamani de amenoree - pentru masurarea translucentei nucale si evaluarea osului nazal, in cadrul screening-ului pentru depistarea sindromului Down;

- a treia examinare ecografica se practica la 18-22 saptamani de gestatie - asa-numita ecografie de morfologie fetala, care urmareste prezenta sau absenta malformatiilor fetale, apreciaza cresterea si dimensiunile fatului, prezenta unor eventuale anomalii ale anexelor fetale, stabileste sexul fatului;

- a patra ecografie se efectueaza la 34-36 saptamani; evalueaza marimea si greutatea fatului, pozitia si gradul de maturitate ale placentei, prezentatia fatului, eventuale semne de suferinta fetala, etc.

Examenul ecografic trebuie efectuat in plus ori de cate ori este necesar in cazul suspicionarii sau diagnosticarii unor diverse anomalii/patologii ale sarcinii :
- sangerare vaginala in sarcina incipienta - pentru a diagnostica/monitoriza prezenta unui hemtatom decidual, avort spontan, ou clar, sarcina oprita in evolutie etc;
- restrictia de crestere intrauterina a fatului;
- prezenta unor malformatii fetale : hidrocefalie, anecncefalie, spina bifida, hidrops fetal etc;
- anomalii placentare - placenta praevia sau patologii materne care pot duce la anomalii placentare (diabet, izoimunizare Rh);
- anomalii ale lichidului amniotic (polihidramnios, oligohidramnios);
- altele: confirmarea mortii intrauterine a fatului, evaluarea profilului biofizic fetal (miscari fetale, tonus, miscari respiratorii, cantitate de lichid amniotic), diagnosticarea si urmarirea unor anomalii pelvine in sarcina (fibrom uterin, tumora ovariana etc).
Nu in ultimul rand, ecografia este parte componenta in cadrul altor investigatii pentru diagnosticul prenatal, cum sunt amniocenteza, biopsia de trofoblast, cordocenteza si terapia fetala intrauterina.


Dr Carmen Cheles
Medic specialist obstetrica-ginecologie