|
|
Analiza mineralelor sau ionograma (sodiu, clor, calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu, plumb, iod)
Generalitati
Organismul omului ca si al animalelor este constituit si din materie neorganica,
adica din minerale (electroliti): metale si metaloide ( sodiu, potasiu, calciu,
magneziu, clor, fosfor, iod, etc.). Aceste minerale sunt introduse in organism
odata cu apa si alimentele. In mod normal exista un echilibru intre cantitatea
de minerale introdusa si cantitatea de minerale eliminata din organism prin urina,
materii fecale, sudoare, saliva, lacrimi. Perturbarea acestui echilibru, fie printr-un
exces fie printr-un deficit, produce tulburari in functia normala a organismului.
De obicei, excesul de minerale este rar intalnit deoarece organismul are capacitatea
de a regla compozitia in minerale a sangelui, eliminand surplusul de fecale sau
urina pe alte cai. Numai in cazul in care functia rinichiului este tulburata de
anumite boli, mineralele neputandu-se elimina, se acumuleaza excesiv in organism.
Lipsa de minerale in organism se datoreaza fie unei alimentatii sarace in elementele
respective, fie eliminarii lor accentuate din organism, in bolile care provoaca
varsaturi sau diaree, in bolile de rinichi care duc la eliminarea crescuta de
minerale din organism, in unele boli ale glandelor endocrine, precum si dupa operatii.
Analiza mineralelor (ionograma) se face din sange, din urina sau din ambele, de obicei in spitale,
dar si in unele policlinici. Valorile ionogramei variaza cu modul de alimentatie,
cu varsta, cu sezonul si cu felul bolii. Rezultatele analizelor se exprima in
miligrame de mineral la 100 ml sange, in grame la litru sange sau urina, in grame
la urina din 24 sau in miliechivalenti la litru (mEq/l).
Sodiul (Natriul, Na)
Este un mineral absolut necesar omului, deoarece are capacitatea de a retine
apa in organism. Cantitatea de sodiu creste in organism dupa o alimentatie foarte
sarata si in bolile de rinichi (insuficienta renala) cand sarea nu se mai poate
elimina prin rinichi si ramane stocata in organism.
Sodiul scade din sange in urma unui regim desarat sau datorita transpiratiei intense mai ales
vara, dupa eforturi fizice sau cand se bea multa apa. Bolile care produc varsaturi
sau diaree duc si la o scadere a sodiului din organism. Cand scade sodiul din
sange, scade de obicei si din urina. Abuzul de diuretice saraceste, de asemenea
organismul in sodiu. In unele boli (nefrita, insuficienta renala, boala Addison,
hipertensiune arteriala etc.) este necesar ca sodiul chiar sa fie scazut in organism
pentru a cruta rinichii, respectiv inima sa faca eforturi prea mari pentru a-l
elimina din organism.
Clorul (Cl)
Insoteste de obicei sodiul in organism deoarece este legat de acesta sub forma
de clorura de sodiu (sarea de bucatarie). De regula, clorul din organism creste
sau scade concomitent cu sodiul.
Calciul (Ca)
Este mineralul cel mai important si in cantitatea cea mai mare in organism deoarece
el formeaza oasele si dintii. O parte din calciu este dizolvat in sange si in
celulele corpului avand un rol important in coagularea sangelui, in buna functionare (contractatia) a muschilor
scheletului si muschiului inimii, in cresterea si calcifierea oaselor copiilor,
in vindecarea fracturilor osoase, etc.
Lipsa calciului din organism produce contractii ale muschilor (tetanie, carcei),
rahitism la copii, osteoporoza (demineralizarea oaselor), osteomalacie (inmuierea
oaselor) etc.
Organismul isi ia calciul necesar din apa si din alimentele care contin cantitati
foarte mari de calciu (lapte, branza, paine). Dar organismul nu retine pentru
el decat o mica cantitate de calciu, restul il elimina prin fecale si urina. Aceasta
reglare a calciului se face de catre glanda paratiroida, care se afla situata
la gat si care secreta un hormon numit parathormon. Cand aceasta glanda secreta
prea mult hormon, creste calciul din sange.
De asemenea, in unele boli care ataca (topesc) oasele sau dupa imobilizarea
la pat, calciul se elibereaza in cantitati mari din oase, crescand concentratia
sa in sange. Consumul de prea multe alimente bogate in calciu face sa creasca
concentratia calciului din urina favorizand la unele persoane producerea pietrelor
(calculilor) la rinichi. Calciul sanguin este scazut in insuficienta glandelor paratiroide, in bolile de rinichi care nu mai pot
retine calciul in corp si astfel il elimina prin urina, precum si in rahitism.
Copiii, gravidele, batranii au valori mai mici ale calciului sanguin de aceea
acestia au nevoie de mai mult calciu. Vara sub influenta razelor ultraviolete,
solare, precum si dupa tratamentul cu vitamina D, concentratia calciului sanguin creste.
Fosforul (P)
In general, acesta este legat de calciu formand fosfatul de calciu necesar cresterii
oaselor, precum si mentinerii integritatii oaselor si dintilor. De asemenea, fosforul
are rol in buna functionare a sistemului nervos, a inimii si a enzimelor (fermentilor).
Fosforul din organism provine din alimente care contin mari cantitati din acest
mineral ca: lapte, branza, oua, icre, creier, carne.
Fosforul sanguin creste in sange dupa ingestia excesiva de alimente care contin fosfor dupa tratamentul
cu vitamina D, in insuficenta renala, in bolile glandelor paratiroide, in tumori
ale oaselor. Excesul de fosfor in sange se elimina prin urina sub forma de fosfat
de calciu, fapt care favorizeaza formarea de calculi urinari. O urina care contine
o cantitate prea mare de fosfat de calciu se tulbura devenind albicioasa in urmatoarele
30-60 de minute de la urinare.
Scaderea fosforului sanguin se intalneste in cazul lipsei sale din alimentatie, in lipsa
vitaminei D, in rahitism si in boli ale intestinului cu diaree cronica, care perturba
absorbtia de fosfor din intestin. De mentionat ca la copii valorile fosforului
urinar sunt mai mari si scad progresiv pe masura inaintarii in varsta.
Potasiul sau Kaliul (K)
Are ca si calciul un mare rol in buna functionare atat a muschilor scheletici cat si ai inimii. De aceea, lipsa
potasiului din muschii respectivi determina o slabire in activitatea lor. Potasiul
se gaseste in aproape toate alimentele dar mai ales in fructe (mere, cirese, pere)
si in zarzavaturi. In mod normal, excesul de potasiu din organism datorat alimentatiei
se elimina automat prin rinichi in urina. Dar in bolile in care se impiedica eliminarea
potasiului prin rinichi (insuficienta renala, coma diabetica, boala Addison),
aceasta se aculumeaza in organism provocand tulburari ale inimii.
Potasiul scade din sange cand se consuma alimente sarace in acest mineral ca: paine alba, dulciuri
rafinate ori dupa medicamente diuretice sau pe baza de cortizon. De asemenea,
medicamentele laxative si purgative elimina odata cu materiile fecale si cantitati
mari de potasiu. De aceea, cand se analizeaza potasiul, se va intrerupe tratamentul
cu aceste medicamente cu 48 de ore inainte de analiza. Transpiratia abundenta,
varsaturile si diareea, mai ales la copii mici, diabetul, postul prelungit sunt
cauze frecvente de pierderi ale potasiului din organism.
Valori normale:
Fierul (Fe)
Este principalul mineral care intra in compozitia globulelor rosii ale sangelui,
dandu-i acestuia culoarea rosie intensa. De asemenea, fierul ia parte la formarea
unor enzime vitale pentru organism, cum sunt enzimele care contribuie la fixarea
oxigenului pe celule. Fierul din organism provine din apa si mai ales din alimentele
bogate in fier (carne, ficat, splina, oua, morcovi, spanac, soia, ciocolata si
altele). Nevoile organismului de fier sunt mici, de 2 mg/zi, asa ca cele 10-15
mg pe zi pe care omul le primeste din apa si alimentele consumate sunt suficiente
pentru organism. Totusi la persoanele adulte si mai ales pentru copii subnutriti,
lipsa fierului din alimentatie poate duce la anemie feritiva.
Scaderea fierului din organism se intalneste dupa hemoragii mari, ori chiar dupa hemoragii
mici si repetate ca sangerari din nas, din caile urinare si genitale, din tubul
digestiv (hemoroizi), etc. Bolile digestive, operatiile pe stomac si intestin
produc anemie prin faptul ca reduc absorbtia fierului in organism. Anemia prin
lipsa de fier se stabileste numai de catre medic dupa analiza sangelui.
Valori normale ale fierului:
- Barbati = 0,90-1,50 mg/l (90-150 ug sau gamma/100 ml)
- Femei = 0,8 – 1,40 mg/l (80 – 140 ug sau gamma/100 ml).
Magneziul (Mg)
Este un element chimic indispensabil unei bune functionari a unor organe din
corpul omenesc: ficat, muschi, sistem nervos, etc. El intra in compozitia enzimelor
ce iau parte la arderea glucozei in organism si impreuna cu calciul intervine
in activitatile musculare.
Cresterea concentratiei magneziului sanguin se intalneste in insuficienta renala (din cauza
ca rinichii nu il pot elimina din urina), in diabetul grav, in boala Basedow
(hiperfunctia glandei tiroide). Valorile magneziului sanguin scad in insuficienta
tiroidei, dupa pierderile exagerate prin varsaturi si diaree sau prin urina, dupa
medicamente diuretice precum si in alcoolismul cronic. Lipsa magneziului se resimte
mai mult la copii decat la adulti.
Valori normale ale magneziului:
- Sange = 0.82-1.64mmol/l
- Urina = 2.5-7.4 mmol/24 h.
Plumbul (Pb)
Nu este un constituent normal al organismului, dar datorita poluarii apei si
alimentelor acest mineral ajunge si in organism. La persoanele care lucreaza in
mediul toxic cu plumb (tipografi, vopsitori, pictori, muncitorii care lucreaza
in metalurgie) concentratia acestui element din organism poate creste pana la
doze toxice. De aceea, aceste pesoane trebuie sa-si analizeze periodic sangele
si urina, pentru a putea preveni intoxicatia cu aceasta substanta.
Valori normale ale plumbului
- Sange = pana la 40 ug/100 ml
- Urina = pana la 125 ug/24 ore.
Iodul (I)
Are valori normale cuprinse intre 4-8ug (gamma) la 100 ml plasma.
|
- Teste genetice pentru determinarea legaturilor familiale
- Testul de paternitate
- Brohonscopia
- Fetoscopia – Metoda invaziva de diagnostic
- Cordocenteza – Metoda invaziva de diagnostic
- Amniocenteza – Metoda invaziva de diagnostic
- Punctia trofoblastica – Metoda invaziva de diagnostic
- Histeroscopia
- Laparoscopia in obstetrica-ginecologie
- Determinarea alfa-fetoproteinei in sange
- Indicatii pentru efectuarea cariotipului
- Aplicatia ecografiei in obstetrica
- Diagnosticul radio-imagistic in infertilitatea feminina
- Testele genetice intra in practica medicala
- Biochimia organismului
- Analize biochimice ale sangelui – modificari ale transaminazelor hepatice
- Colposcopia si biopsia cervicala
- Colonoscopia
- Bronhoscopia
- Biopsia sanului
- Artroscopia
- Examinari ale tractului digestiv superior
- Teste pentru probleme de erectie
- Endoscopia digestiva superioara
- Tomografia computerizata
- Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM sau RMN)
- Histerosalpingograma
- Exudatul faringian
- Ecografia fetala
- Determinarea cariotipului
- Teste auditive (audiometria)
- Laparoscopia
- Colposcopia si biopsia cervicala - informatii generale
- Bilirubina
- Artroscopia - investigatie invaziva
- Electrocardiograma
- Analize medicale premergatoare sarcinii
- Totul despre mamografie
- Teste alergologice
- Testul pentru Helicobacter pylori
- Testarea genetica pentru coreea Huntington
- Colonoscopia virtuala
- Biopsia aspirativa cu ac fin
- Metode imagistice
- Testul Babes Papanicolau - patologic
- Analiza biochimica a sangelui
- Testarea fertilitatii - Teste de infertilitate
- Testul Babes Papanicolau - O investitie in sanatate
- Papiloma virus uman (HPV) - testare
- Analize biochimice - analiza proteinelor sanguine (proteine totale, proteinograma, probe hepatice, fibrinogen)
- Analize biochimice - analiza enzimelor sanguine (fosfataza alcalina, fosfataza acida, aldolaza, transaminazele, colinesteraza, amilaza, LDH, creatin kinaza)
- Mic dictionar de analize medicale, constante biologice (enzime, hormoni, substante organice, etc.)
- Recoltarea produselor biologice pentru analize (recoltarea urinei, a sangelui, a materiilor fecale, a secretiilor)
- Exprimarea rezultatelor si valori normale ale analizelor medicale
- Prescurtari si termeni folositi de catre laboratorul de analize medicale
- Analize imunologice (sifilis, reumatism, febra tifoida, bruceloza, boli virale)
- Analize parazitologice si virusologice
- Antibiograma si autovaccinul
- Analize microbiologice (hemocultura, coprocultura, urocultura, bilicultura, analiza microbilor din nas, gat, urechi, sputa, secretii ale organelor genitale, din boli ale pielii)
- Analiza sangelui din materiile fecale
- Analiza sucului gastric si analiza bilei
- Analiza urinei (analiza caracterelor fizice si chimice ale urinei, analiza calculilor urinari, analiza microscopica a urinei)
- Analiza mineralelor sau ionograma (sodiu, clor, calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu, plumb, iod)
- Analiza hormonilor (hormonul de sarcina, hormonii glandei tiroide, hormonii glandelor suprarenale, frotiu citohormonal)
- Analize biochimice - analiza bilirubinei si a grasimilor sanguine (colesterol, lipide totale, trigliceride, lipoproteine)
- Analize biochimice (analiza zaharului din sange - glicemia si din urina - glicozuria)
- Analize hematologice (hematocrit, formula leucocitara, timp de coagulare, analiza grupelor de sange, etc.)
|