Generalitati

Organismul omului ca si al animalelor este constituit si din materie neorganica, adica din minerale (electroliti): metale si metaloide (sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor, fosfor, iod, etc.). Aceste minerale sunt introduse in organism odata cu apa si alimentele. In mod normal exista un echilibru intre cantitatea de minerale introdusa si cantitatea de minerale eliminata din organism prin urina, materii fecale, sudoare, saliva, lacrimi. Perturbarea acestui echilibru, fie printr-un exces fie printr-un deficit, produce tulburari in functia normala a organismului. De obicei, excesul de minerale este rar intalnit deoarece organismul are capacitatea de a regla compozitia in minerale a sangelui, eliminand surplusul de fecale sau urina pe alte cai. Numai in cazul in care functia rinichiului este tulburata de anumite boli, mineralele neputandu-se elimina, se acumuleaza excesiv in organism. Lipsa de minerale in organism se datoreaza fie unei alimentatii sarace in elementele respective, fie eliminarii lor accentuate din organism, in bolile care provoaca varsaturi sau diaree, in bolile de rinichi care duc la eliminarea crescuta de minerale din organism, in unele boli ale glandelor endocrine, precum si dupa operatii.

Analiza mineralelor (ionograma) se face din sange, din urina sau din ambele, de obicei in spitale, dar si in unele policlinici. Valorile ionogramei variaza cu modul de alimentatie, cu varsta, cu sezonul si cu felul bolii. Rezultatele analizelor se exprima in miligrame de mineral la 100 ml sange, in grame la litru sange sau urina, in grame la urina din 24 sau in miliechivalenti la litru (mEq/l).

Sodiul (Natriul, Na)

Este un mineral absolut necesar omului, deoarece are capacitatea de a retine apa in organism. Cantitatea de sodiu creste in organism dupa o alimentatie foarte sarata si in bolile de rinichi (insuficienta renala) cand sarea nu se mai poate elimina prin rinichi si ramane stocata in organism.
Sodiul scade din sange in urma unui regim desarat sau datorita transpiratiei intense mai ales vara, dupa eforturi fizice sau cand se bea multa apa. Bolile care produc varsaturi sau diaree duc si la o scadere a sodiului din organism. Cand scade sodiul din sange, scade de obicei si din urina. Abuzul de diuretice saraceste, de asemenea organismul in sodiu. In unele boli (nefrita, insuficienta renala, boala Addison, hipertensiune arteriala etc.) este necesar ca sodiul chiar sa fie scazut in organism pentru a cruta rinichii, respectiv inima sa faca eforturi prea mari pentru a-l elimina din organism.

Clorul (Cl)

Insoteste de obicei sodiul in organism deoarece este legat de acesta sub forma de clorura de sodiu (sarea de bucatarie). De regula, clorul din organism creste sau scade concomitent cu sodiul.

Calciul (Ca)

Este mineralul cel mai important si in cantitatea cea mai mare in organism deoarece el formeaza oasele si dintii. O parte din calciu este dizolvat in sange si in celulele corpului avand un rol important in coagularea sangelui, in buna functionare (contractatia) a muschilor scheletului si muschiului inimii, in cresterea si calcifierea oaselor copiilor, in vindecarea fracturilor osoase, etc.
Lipsa calciului din organism produce contractii ale muschilor (tetanie, carcei), rahitism la copii, osteoporoza (demineralizarea oaselor), osteomalacie (inmuierea oaselor) etc.
Organismul isi ia calciul necesar din apa si din alimentele care contin cantitati foarte mari de calciu (lapte, branza, paine). Dar organismul nu retine pentru el decat o mica cantitate de calciu, restul il elimina prin fecale si urina. Aceasta reglare a calciului se face de catre glanda paratiroida, care se afla situata la gat si care secreta un hormon numit parathormon. Cand aceasta glanda secreta prea mult hormon, creste calciul din sange.
De asemenea, in unele boli care ataca (topesc) oasele sau dupa imobilizarea la pat, calciul se elibereaza in cantitati mari din oase, crescand concentratia sa in sange. Consumul de prea multe alimente bogate in calciu face sa creasca concentratia calciului din urina favorizand la unele persoane producerea pietrelor (calculilor) la rinichi. Calciul sanguin este scazut in insuficienta glandelor paratiroide, in bolile de rinichi care nu mai pot retine calciul in corp si astfel il elimina prin urina, precum si in rahitism. Copiii, gravidele, batranii au valori mai mici ale calciului sanguin de aceea acestia au nevoie de mai mult calciu. Vara sub influenta razelor ultraviolete, solare, precum si dupa tratamentul cu vitamina D, concentratia calciului sanguin creste.

Fosforul (P)

In general, acesta este legat de calciu formand fosfatul de calciu necesar cresterii oaselor, precum si mentinerii integritatii oaselor si dintilor. De asemenea, fosforul are rol in buna functionare a sistemului nervos, a inimii si a enzimelor (fermentilor). Fosforul din organism provine din alimente care contin mari cantitati din acest mineral ca: lapte, branza, oua, icre, creier, carne.
Fosforul sanguin creste in sange dupa ingestia excesiva de alimente care contin fosfor dupa tratamentul cu vitamina D, in insuficenta renala, in bolile glandelor paratiroide, in tumori ale oaselor. Excesul de fosfor in sange se elimina prin urina sub forma de fosfat de calciu, fapt care favorizeaza formarea de calculi urinari. O urina care contine o cantitate prea mare de fosfat de calciu se tulbura devenind albicioasa in urmatoarele 30-60 de minute de la urinare.
Scaderea fosforului sanguin se intalneste in cazul lipsei sale din alimentatie, in lipsa vitaminei D, in rahitism si in boli ale intestinului cu diaree cronica, care perturba absorbtia de fosfor din intestin. De mentionat ca la copii valorile fosforului urinar sunt mai mari si scad progresiv pe masura inaintarii in varsta.

Potasiul sau Kaliul (K)

Are ca si calciul un mare rol in buna functionare atat a muschilor scheletici cat si ai inimii. De aceea, lipsa potasiului din muschii respectivi determina o slabire in activitatea lor. Potasiul se gaseste in aproape toate alimentele dar mai ales in fructe (mere, cirese, pere) si in zarzavaturi. In mod normal, excesul de potasiu din organism datorat alimentatiei se elimina automat prin rinichi in urina. Dar in bolile in care se impiedica eliminarea potasiului prin rinichi (insuficienta renala, coma diabetica, boala Addison), aceasta se aculumeaza in organism provocand tulburari ale inimii.
Potasiul scade din sange cand se consuma alimente sarace in acest mineral ca: paine alba, dulciuri rafinate ori dupa medicamente diuretice sau pe baza de cortizon. De asemenea, medicamentele laxative si purgative elimina odata cu materiile fecale si cantitati mari de potasiu. De aceea, cand se analizeaza potasiul, se va intrerupe tratamentul cu aceste medicamente cu 48 de ore inainte de analiza. Transpiratia abundenta, varsaturile si diareea, mai ales la copii mici, diabetul, postul prelungit sunt cauze frecvente de pierderi ale potasiului din organism.